Bine că nu sunt membru de partid în aceste zile! Mi-aș fi produs multe leziuni în anumite zone dacă aș fi avut o teslă la îndemână.
După ce l-au pierdut pe Orban, acuzat de DNA pentru fapte care te duc cu gândul la prostie (să ceri bani, mulți bani, exact în momentul în care DNA este cu ochii pe tot ce mișcă, nu știu cum poate fi calificat), conducerea PNL iese la interval cu altă bazaconie.
Dincolo de faptul că nu au reușit să găsească un candidat propriu, cum poți tu, președinte de partid, să invoci drept cea mai importantă calitate a unui candidat la Primăria Capitalei faptul că ”…este un simbol al luptei anticomuniste”. Drept în București, acolo unde pragmatismul este la el acasă și unde vrăjelile cu comuniștii care ne atacă s-au cam dus demult.
Îmi și imaginez cum vor alerga către secțiile de votare bucureștenii, mai ales cei mai tineri, strigând ”jos Ceaușescu”, exact aceia care habar nu au de comunism și de Ceaușescu.
Nu contest că Marian Munteanu are meritele sale, ba chiar mi-a plăcut abordarea sa, cum că a venit vremea societății civile (oricum mult mai inteligentă găselnița decât aia cu simbolul)… dar parcă o primărie are mai multă nevoie de un administrator, de programe și mai puțin de un simbol…
E lucru mare cu simbolurile… a explodat media giurgiuveană, singurul ”eveniment” relatat fiind reîntoarcerea la matcă a ”fiilor” rătăcitori (nu risipitori). Nu pot să mă abțin să nu zic și eu 3 cuvinte… doar atât!
Am citit un titlu care e ca oricare altul, nu-l contest sau critic; fac referire la el doar pentru că mi-a sugerat un altul.
Zicea cineva că: ”PNL-ul din Giurgiu a renăscut precum pasărea Phoenix”.
Eu cred că mai degrabă PNL-ul din Giurgiu a ajuns precum pasărea Arheopterix… o relicvă adică, ceva care a fost mare, măreț chiar, dar din care a rămas doar numele și urme de schelete pe care le mai dezgroapă cineva, din când în când.
Cum poate cineva întreg la minte să creadă că va fi armonie în organizația județeană acum când s-au (re)întâlnit doi dintre cei care cu puțină vreme în urmă s-au ”mătrășit” unul pe altul, în momente importante și în moduri cât se poate de jenante…
Zicea altcineva că au uitat… Hai nu zău!
Când ești îndepărtat exact din frunte și exact când ți-e lumea mai dragă, când ai impresia (îndreptățit poate) că toată lumea e a ta, greu uiți un asemenea lucru…
Eu cred că nu ai cum să uiți… mai ales dacă ești politician și dacă ți se ivește prilejul!
Hai să așteptăm prilejul…
Sigur va veni exact atunci când cuiva îi va fi iarăși lumea mai dragă!
