În urma publicării articolului despre o situaţie tristă din fotbalul giurgiuvean, aceea a echipei din Mihai Vodă (pe care eu vă spun, asumându-mi asta, nu o deplâng, ba dimpotrivă, o apreciez şi mai mult), am primit foarte multe şi diverse semnale de la multe echipe din judeţ.
Unele dintre acestea sunt de-a dreptul tragice (metaforic vorbind, căci nu a murit cineva, sau poate că doar fotbalul), sunt strigăte de disperare şi neputinţă deşi… Deşi poate că asta este soarta fotbalului, a sportului, în general, noua generaţie fiind atrasă, firesc poate, spre alte preocupări…
„Sunt un jucător de la AS MV Călugăreni şi după ce am citit articolul despre cei de la Mihai Vodă (şi nici nu-ţi imaginezi măcar ce au aceia acolo, prietene!) am zis că nu se mai poate să tac!
Ei se plâng că ar fi doar 6 care ar juca în Liga 4! Păi noi am mai rămas doar 4 (patru) care am juca în orice ligă!
Atâţia am mai rămas la AS MV Călugăreni din sezonul trecut. Restul au plecat după Marius Iorga la Vedea, lucru firesc căci tot cu el au venit în sezonul anterior… Nu chiar toţi au plecat cu Marius Iorga, au mai plecat câţiva şi la alte echipe…
Aşa că dacă la alţii sunt probleme, la noi este tragedie!
În acest moment vă spun sincer că nu ştiu dacă vom reuşi să ne strângem 7 oameni.
De ce este aşa? Pentru că, după părerea mea este o neimplicare totală a autorităţilor… Poate că au dreptate, poate că vor să sprijine alt sport dar dacă tot s-a cheltuit o grămadă de bani pentru amenajarea terenului de fotbal de ce nu se sprijină fotbalul? Pentru ce au fost cheltuiţi acei bani?
Şi mai este ceva! Nu sunt bani, zic unii dar câţi bani se scot cu târgul de la Călugăreni? Liga 4 se desfăşoară sămbăta seara… Credeţi că după târg nu ar veni spectatori şi la fotbal?
Un fotbal care până acum a rezistat în Călugăreni în mare parte prin eforturile preşedintelui de asociaţie, Manu Stoinesteanu, cel care în sezonul trecut a cheltuit circa 6000 de lei din propriul buzunar pentru echipă… O parte din bani şi i-a recuperat, alta nu. Şi pentru ce? Ca să ajungem aici, ca să îşi bată unii joc?
Nu ştim, sincer, ce vom face în continuare… niciun jucător nu a cerut bani pentru a juca la echipă… Dar prea mult dăm din buzunar… În sezonul trecut ne-am cumpărat echipament pe banii noştri… Cei care au plecat şi l-au luat… Mingi avem! 3 dintre care 2 sparte!
Duminică ne vom întâlni cei 4 jucători cu preşedintele şi vom vedea dacă vom merge mai departe…
Decât să plecăm de la serviciu (mulţi lucrează şi sâmbăta în ţara asta, poate prea puţini ştiu) mai bine ne vedem de treburile noastre…
Vom vedea ce hotărâre vom lua, dacă vom continua sau ne retragem…”
Precizez că deocamdată cel cu care am vorbit a vrut să-i păstrez anonimatul; îi respect dorinţa.
Ei, şi acesta este tot un aspect din fotbalul giurgiuvean, un sport care încă mai trăieşte ca sport de masă nu pentru că ar fi sprijinit, susţinut de vreo structură a statului ci pentru că aşa s-a născut românul (unii), înfestat cu microbul fotbalului dar şi priceput la fotbal… şi la agricultură!
