În multe localităţi din judeţ (şi din ţară) autorităţile locale au pus la dispoziţia cetăţenilor Wi-Fi gratuit, accesabil chiar şi din fundul curţii!
Da, chiar de acolo de unde se află privata (veceul, căcăstoarea, closetul, buda) aşa că ţăranul (locuitorul de la sate, de la ţară) poate să se bucure de toate beneficiile civilizaţiei urmărind, în timp ce îşi face nevoile în fundul curţii şi crivăţul îi şuieră printre buci, vreo conferinţă de presă în care o persoană importantă îi spune pe ce culmi de civilizaţie şi progres a fost dus de guvernarea respectivilor…
Ţăranul are Wi-Fi gratuit dar nu are apă şi canallizare…
Unii au apă dar, culmea ironiei, reproşează că nu apa curentă era prioritară ci canalizarea, alţii au ţevi dar nu au apă care să curgă prin ele, sunt şi dintre cei care vor să aibă apă dar plimbând-o pe ţeavă zeci, poate chiar peste suta de km.
Precizez că s-ar putea ca unii să nu ştie despre ce scriu dar cred că sunt puţini aceia, wi-fi-ul gratuit facilitându-le tuturor giurgiuvenilor accesul la tot ce mişcă în judeţul ăsta…
Mai sunt şi alte lucruri pe care nu le are giurgiuveanul… Pe unele le-a avut dar le are din ce în ce mai puţin…
Doar dacă aveţi un nivel al colesterolului foarte mare este posibil să nu fi auzit de ravagiile pe care le face pesta porcină africană în judeţ… Poate că toţi, chiar şi cei cu colesterol, am auzit dar ce ne pasă nouă de ăia…
Acum, sincer, încă nu îmi este clar dacă pesta produce pagube mai mari sau indiferenţa autorităţilor şi proasta comunicare….
Dacă vă imaginaţi că la ţară este linişte, vă înşelaţi…
A, nu, nu vă gândiţi la vreo revoltă! Nu.
Ţăranii sunt liniştiţi. Doar guiţatul sutelor, miilor de porci tăiaţi se aude… Îi taie oamenii de frica pestei…
Îmi zicea un vecin (care are părinţii undeva la ţară) că i s-a aplecat de atâta carne de porc mâncată pe căldura asta… „Roşiile, legumele le bag la conservă, vecine, şi le mănânc la iarnă, atunci cânnd voi tăia şi eu, ca cei de la bloc, …(ceva) în loc de porc. Ce să fac, decât să vină ăştia să mi-l ia din curte după ce m-am chinuit atâta cu el mai bine mănânc la carne până mi se apleacă…”, zicea omul, printre dinţi, cu furie…
Dar este bine totuşi că avem drumuri bune! Chiar mai bune sunt cele judeţene decât cele naţionale care străbat judeţul. Bravo, pentru asta, celor de la Consiliul Judeţean, chiar este de apreciat efortul lor.
Mai puţin de apreciat este preocuparea unor giurgiuveni de-ai noştri care ajunşi în funcţii importante ne-au amăgit cu iluzia că vom avea drumuri, poduri, căi ferate cum nici „japonejii” n-au… E cineva sus care Le vede pe toate! Şi vine o vreme… Deocamdată se încing doar cazanele cu smoală.
PS. Fotografia (evident o parodie, subliniez) aparţine Inei Stana Rebigan, o doamnă pentru care am tot respectul, un neobosit activist social dar, iată, şi o persoană mucalită, după cum reiese din poză, poză care are acest comentariu: „…când mi se termină pensia pentru hârtia igienică folosesc coceanul”.
