Nu suntem toți la fel! Nici n-ar fi normal! Dar respect reciproc ar trebui să avem toți!

Parcul Amforei
Parcul Amforei

Parcul Amforei, un parc nou, mare, frumos și foarte vizitat (fiind apreciat) de chiejnenii din zonă arată, din păcate, de multe ori ca în imaginea din titlu.

Imaginea este din postarea unui cetățean revoltat de mizeria lăsată în urmă de câțiva petrecăreți, o postare care nu redă nicidecum o situație singulară… Des, foarte des pot fi văzute astfel de imagini.
Situația redată de cetățeanul respectiv conține însă o mare doză de tristețe!

”La ora 20:00, trecând prin parc, m-am bucurat să văd un grup de oameni serbând ziua unui prichindel, în aer liber, în foișorul parcului care era frumos decorat.
La ora 23:30 curiozitatea m-a împins să văd cum a rămas foișorul…” spune cetățeanul pe Fb.

Cineva îi atrage atenția: ”…de ce nu ai sunat la Poliție?”
Altcineva, mai rațional, zice: ”…ce rost au camerele de supraveghere cu care se lăuda recent Primăria?”
Și da, cel de-al doilea are dreptate! Nu trebuie să ajungem să ne pârâm unii pe alții, să ne învrăjbim atâta vreme cât autoritățile au și oameni și tehnică, plătite toate (și) din banii cetățenilor, au și responsabilități în acest sens și au și pârghii de sancționare a celor certați cu legea.

Dar ideal ar fi să nu se ajungă la sancțiuni! Se poate și altfel!

Un parculet intre blocuri
Un parculet intre blocuri

În imaginea a doua este un ”părculeț” (îmi place mult să-i zic așa), o amenajare făcută pe un teren privat de câțiva vecini care se înțeleg bine (asta am apreciat cel mai mult) și care au pus mână de la mână pentru a monta acele bănci, improvizate, evident…

Acum câteva zile în acel ”părculeț”, în jurul lui mai bine zis erau vreo 20-30 de copilași însoțiți de un număr corespunzător de mămici dar și câțiva tătici (ei stăteau mai retrași cumva, ei erau cărăușii, alergătorii)…
”Este ziua unui copil”, mi-a răspuns o mămică la întrebarea Ce acțiune este aici? (recunosc, primul meu gând a fost că este o activitate electorală).
Îmi dați voie să fac o fotografie?, am întreba… ”Nu, nu vrem să apărem pe Fb”, a fost răspunsul.
Fotografia este făcută a doua zi dimineață, la prima oră.

Le-am respectat dorința dar am apreciat extrem activitatea lor, a unor vecini care se înțeleg bine, a unor tineri care au găsit chiar și în ”acest MR” extrem de hulit de unii, am apreciat faptul că au găsit (improvizat) un moment, un loc, un pretext de a fi împreună…
A, știu, vor sări cârcotașii cu nu e bine așa, nu se face așa ceva, trebuia la local, bla, bla, bla…
E bine cum noi ne simțim bine atâta vreme cât acțiunile noastre nu îi deranjează pe cei din jur, nu aduc atingere drepturilor celorlalți.

Acum comparați!!!
În titlu este un loc public, amenajat de alții, un loc în care putem ”să facem orice”, un loc în care putem să ne batem joc de munca altora, un loc în care respectul față de ceilalți este o noțiune abstractă iar mai jos este o amenajare (modestă) a câtorva vecini care se respectă, care îi respectă pe ceilalți vecini ai lor, a unor oameni, tineri cu bun-simț.
Veți zice: ”Da, dar și în fotografia a doua sunt coji de semințe pe jos!”. Sunt dar mult mai puține, pe un teren viran și nicidecum de la cei care au organizat petrecerea copilașilor; știu sigur asta, trec zilnic pe acolo.

Toți ne dorim să fim ca cei din al doilea exemplu! Dar pentru unii aceasta este o simplă dorință!

PS. Am totuși o rezervă! Voi continua să sper că ce se vede în imaginea din titlu nu este rezultatul petrecerii la care face referire cel de la care am preluat imaginea. Sper ca cei cărora respectivul le impută asta să intervină și să îmi confirme această speranță.

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. Despre cookie

Dacă apăsați ”Accept” înseamnă că sunteți de acord cu politica de cookie

Close