În copilărie, în seara de Lăsata Secului ne strângeam la țară (eu sunt din Stănești) bunici, părinți nași, fini și copii. Mulți copii, în vremurile alea (de restriște, zic unii) familiile aveau mulți copii… Vor veni vremurile în care copiii nu se vor mai face în familie ci în incubatoare, clociți, așa cum găinile își clocesc ouăle…
Dar să nu divagăm!
Eram mulți copilași în casa modestă a bunicului, cam câți sunt într-o grupă de grădiniță… Bine, atunci pentru noi ”grădiniță” era locul din fața casei unde bunica avea toate florile din lume…
Porcul era la mare cinste în această seară că de, de a doua zi începe postul și nu trebuie să ne prindă cu burțile goale căci or fi bune ele urzicile dar tot pe la țară e o vorbă care spune că ”urzici mănânci, urzici te …!
Mâncam ca porcii iar atunci când pentru maturi venea vremea frecatului pe burtă, pentru tasarea mâncării și facerea locului pentru vinul ăla negru, gros, aromat și plin de tanin, noi, copiii, treceam la bătutul alviței.
Ne lega bunicul mâinile la spate, lega cu o sfoară o bucată măricică de laviță, de aia tare, de o spărgea cu ciocanul vânzătorul la cooperativa din vale, o agăța de o grindă iar noi, copiii, alergam cu gura să prindem drobul de alviță tare ca piatra.
Bine că aveam dinții tari pe atunci și mai aveam și șansa de a ne crește alții căci altfel era bai mare…
Cine prindea alvița, un fel de a zice o prindea, ultimul care nu renunța, de fapt, mânjit și el cu lipici peste tot ca toți ceilalți, era declarat câștigătorul premiului, unul simbolic, un ban de hârtie, dar care era ca un mare trofeu.
Așa era obiceiul baterii alviței prin zona asta. În alte zone alvița se punea pe masă și se bătea cu lingurile de lemn de către copii. Niciunul dintre aceste obiceiuri nu are vreo legătură cu definiția sintagmei ”a bate alvița” din DEX: ”a fi nemâncat, a mânca rar”.
Vremuri frumoase…
PS. Dacă astă seară careva are poftă de o fleică rumenită de greiere și de un pahar aburind cu apă rece, proaspăt filtrată din apa de la toaletă, mă găsește acasă!
Sănătate și numai bine!
