Văd câțiva care tot încearcă să acrediteze ideea conform căreia noi, babalâcii, depășiții, ramoliții nu-i înțelegem pe tinerii iubitori de Gheboasă, nu înțelegem muzica aceluia, care este artă (pură), nu suntem în stare să înțelegem că arta este prin excelență subiectivă și că este greu pentru mințile înguste să o înțeleagă.
Au dreptate! Eu nu înțeleg muzica ăluia… Bine, nici nu am insistat să o ascult, doar accidental am văzut fragmente în diverse locuri… La un concert unde ar cânta individul nu m-aș duce… Am fost la AC/DC, Uriah Heep, Deep Purple, concerte la care nu era toată România ci doar câteva sute de mii de români cărora le plăcea, ca și mie, acel gen de muzică.
Părinților ai căror copii iubesc genul de muzică Gheboasă, copii pe care i-am văzut ”electrizați” la concertele ăluia, le recomand să vadă/revadă (deși poate fi obositor) filmele din seria Mad Max: Mad Max (1), The Road Warrior, Beyond Thunderdome, Fury Road…
Și dacă nu au obosit după atâta vizionare, poate vor să-și facă o idee despre cum este în lumile distopice ale lui George Orwell, cu porcii ajunși la putere în ”Ferma animalelor” și negura din ”1984”, dar și în “Minunata lume nouă” a lui Aldous Huxley, o lume opusă în esență celei imaginate de Orwell. Le mai recomand ”Povestea slujitoarei”, scrisă de Margaret Atwood, ”Fahrenheit 451” a lui Ray Bradbury, “Jocurile Foamei” a lui Suzanne Collins… și ar mai fi…
Dacă sesizează cineva vreo asemănare între metodele de îndobitocire și manipulare practicate în toate acele lumi distopice și unele ”întâmplări” întâmplate în zilele noastre îl/îi asigur că este o pură coincidență, un joc al minții lor…
Și totuși speranță există! În toate acele lumi distopice, absolut în toate, există și o mișcare de rezistență.
PS. Cu aceste rânduri nu vreau să mă dau ”cult în cap”… Nu mă adresez babei Rada, nu pentru că ea nu ar avea găoază și n-ar ști ce e aia ci pentru că Gheboasă pentru ea nu există… Nici AC/DC, ce-i drept… Și nici timp de citit nu are.
