Bazele sportive, eterna poveste… Poveste tristă, din păcate, în multe cazuri

Județul Giurgiu a fost dintotdeauna sărac în ceea ce privește baza materială necesară desfășurării în condiții optime a unor competiții, indiferent de ramura sportivă.

Referitor la fotbal, la momentul ’89, regimul de „tristă amintire” ne-a lăsat moștenire aproape nimic, cu excepția municipiului Giurgiu care avea două stadioane foarte bune, Dunărea și Olimpia, precum și altele cel puțin cu dotări de Liga a-III-a, ICMUG, TCIAZ, Dunacon, pe care evoluau echipele cu același nume.
Dintre acestea ICMUG și TCIAZ au dispărut pur și simplu, doar Dunacon având o soartă mai bună, devenind Astra II.

In județ doar la Bolintin Vale, Mihăilești și Roata de Jos, unde au evoluat echipele de fotbal în Liga a-III-a, erau baze sportive cu dotările necesare bunei desfășurări a competițiilor.

În rest zero zero, islazuri cu ceva improvizat astfel încât în ziua desfășurării partidei arbitrul, cu multa indulgență, să dea drumul la joc.

Având acest moment de respiro fotbalistic, bineînțeles nedorit de cineva, ne-am adus aminte de problemele pe care le întâmpină grupările sportive în dorința lor de a accede la marea performanță.

Prima condiție pentru buna desfășurare a activității fotbalistice în județul nostru este existența și dotarea bazelor sportive.
Multe promisiuni mai ales înaintea alegerilor locale. Fiind una dintre principalele teme de dezbateri, având în vedere numărul mare de iubitori ai fotbalului, ai sportului în general, construirea de stadioane este printre primele puse pe tapet. Și ca un făcut, cei care promit mai mult, ca să nu zic mint mai mult, au și câștig de cauză.

Și de mai bine de 30 de ani oamenii de sport se lasă ușor păcăliți de vremelnicii politicieni locali care auzind pe mai marii lor că au construit stadioane cu milioane de euro, promit și ei baze sportive de milioane de lei.
Chiar dacă majoritatea dintre conducătorii din fotbal nu cred în spusele lor dar în dorința de a ține aprinsă flacăra plăpândă a fotbalului local înghit o dată la 4 ani, cu multă lămâie e drept, balivernele electorale ale așazișilor candidați, mulți dintre ei neștiind nici despre ce vorbesc.

Dar dacă unii au tot zis ani la rând, sunt și localități unde s-a mișcat ceva.
Și aici trebuie amintită în primul rând cea mai frumoasă bază sportivă din județ, exceptând municipiul, cea de la Izvoarele, acolo unde cu ceva timp în urmă nu exista nimic, nici măcar echipă.

Urmează într-un eventual clasament bazele sportive de la Colibasi, Bolintin Deal, Mihai Vodă și Joița, toate acestea arătând foarte bine.

Pași în acest sens s-au făcut și la Vedea, Malu, Prundu, Vărăști, Valea Dragului, Adunații Copăceni, Călugareni, Mihai Bravu, Clejani, Trestieni, Florești.

Restul echipelor joacă pe niște terenuri execrabiile, neîngrijite, fără cabine, cu dotări la limita de jos a regulamentului.
Cazuri aparte sunt cele de la Mihăilesti, Bolintin Vale și Roata, acolo unde erau condiții mai bune în epoca mult hulită dar unde, din păcate în epoca care a urmat, cea a ”fierului”, s-a făcut curățenie, s-a demolat tot ce era metal și s-a încropit ceva care să permită desfășurarea de jocuri de fotbal în condiții acceptabile.

Și spun asta pentru că luând cazul de la Roata, la momentul 89, existau acolo, cei drept Roata fiind cea mai bogată comună din județ, în acea epocă, datorită unităților economice din domeniul petrolului, baze sportive pentru mai multe sporturi, bine dotate și întreținute.
Stadionul pentru fotbal era dotat cu nocturnă, saună și bazin pentru recuperare după efort, existau un teren de tenis și două piste de popice omologate pentru competiții, de asemenea cu nocturnă, un teren de volei în aer liber pe care în anii 60 – 70 a evoluat o echipă, Flacăra se numea, în Liga a-II-a, precum și un bazin de înot de dimensiuni semiolimpice care a funcționat până la jumătatea anilor ’90 când i-a fost schimbată destinația.

Ca un paradox, știut fiind faptul că de la revoluție încoace la noi toate sunt cu fundul în sus, localitățile unde fotbalul era în prim plan au suferit un puternic recul, iar acolo unde nu era nimic, nu că ar fi un lucru rău, fotbalul a cunoscut o emulație deosebită.

Trebuie apreciat aici și efortul depus de forul de specialitate în domeniul sportului cu balonul rotund, AJF Giurgiu, care permanent a făcut lobby pe lângă administrațiile locale din toate comunele județului care au pe teritoriul lor grupări fotbalistice, chiar și la cele care nu au, în vederea extinderii fenomenului.

Ba mai mult, cu eforturi proprii, a donat fiecărei echipe o trusă medicală și un set de steaguri de colț, două accesorii absolut necesare desfășurării unei partide, știut fiind faptul că au fost jocuri care nu au putut începe tocmai din lipsa acestora.

In altă ordine de idei, continuând cu ciudățeniile, sunt și echipe sprijinite de primarii care plătesc regește jucătorii, de obicei numai „mercenari”, dar care nu au investit într-un teren de joc, deși legea permite, desfășurându-și jocurile programate acasă în alte comune.

Există și echipe ale căror conducători, mari și adevărați sufletiști, fără niciun sprijin de la administrația locală, au amenajat din banii lor terenuri omologate pentru competiții, cum este cel de la Hobaia.

Cei care conduc cluburile pot lua exemplul unor echipe din alte județe care cu sprijinul primăriilor, consiliilor județene și al AJF-urilor au accesat fonduri europene și au construit baze sportive moderne cu dotări de ultimă generație, inclusiv accesorii și echipament pentru toate echipele clubului pentru o perioadă de patru ani competiționali.

Dacă se dorește cu adevărat s-a demonstrat că se poate, dar numai și numai acolo unde sunt oameni adevărați, de acțiune și cu mare dragoste de sport și de locul unde s-au născut.

Din păcate sunt, mai ales la echipele care au ca unic sponsor primăria locală, conducători care nu vin din iarbă cum se spune și au transformat clubul într-o anexă a vremelnicilor politicieni locali, care îl folosesc în scop electoral.

Vacanța asta prelungită poate fi și un moment zero, când toți cei implicați în acest fenomen să își regândească strategia să-și reseteze energiile și cu o implicare mai mare în viața socială și politică a localităților lor, pentru că altfel nu se poate, să facă tot ceea ce trebuie pentru bunul mers al activității fotbalistice.

Vă doresc tuturor sănătate și s-auzim numai de bine!

Nicolae Munteanu (pseudonim), corespondent Giurgiu OnLine