Viitorul Puieni a pierdut cu 2-3 partida disputată în compania echipei Agro Gold Vlad Țepeș duminică, 16 septembrie, în etapa a 3-a a Seriei Sud a Ligii a 5-a Giurgiu la fotbal.
De ce scriu despre această partidă? Păi uitați-vă la poza din titlu și sigur veți înțelege; scriam într-o cronică a etapei din Liga a 4-a că multe jocuri frumoase s-au desfășurat în acest sfârșit de săptămână și că multe întâlniri s-au încheiat și mai frumos, cu un must (sau o bere, după caz, căci tulburelul încă nu s-a făcut) băut între prieteni.
Viitorul Puieni are un singur punct până acum, după 3 etape dar ce contează, pe cine interesează asta în afară de unul ca mine care are timp (și mai este și cârcotaș pe deasupra) de statistici și clasamente!
Puieni este un sat al comunei Prundu, care are circa 800 de locuitori, Viitorul Puieni fiind una dintre cele două echipe pe care Prundu le are acum în Liga a 5-a.
Fac o paranteză, Prundu, cealaltă echipă a comunei, a pierdut azi cu 1-7 în partida cu Voința Daia dar stă mai bine în clasament, având 4 puncte.
Jucătorii echipei din Puieni sunt de pe oriunde (Giurgiu, București, de pe unde i-a dus soarta), majoritatea însă sunt din Puieni, au diverse locuri de muncă și acum sunt o echipă care săptămână de săptămână intră în teren cu speranțe și cu dorința de a face un meci cât mai bun, spre satisfacția lor și evident și a suporterilor pe care îi au, atâția câți or fi.
M-a surprins cumva (zic așa, ca să par mai interesant, de parcă n-aș fi știut!) faptul că l-am reîntâlnit în postura de antrenor al celor din Puieni pe Marius Iorga, cel care în sezoanele trecute a obținut rezultate de excepție cu Energia Remuș și care, de mai multe ori chiar, mi-a spus că este hotărât să facă o pauză cu fotbalul…
”Nu pot, domnul Nelu, e o parte din viața mea, cea de timp liber, am căutat întotdeauna să nu amestec viața personală, de familie, cu fotbalul și, zic eu, până acum le-am îmbinat bine (aș fi zis – le-am împăcat pe amândouă dar nu aș vrea să se înțeleagă altceva!!).
”Am poposit la Puieni”, mi-a zis Marius Iorga, ”fiind solicitat să dau o mână de ajutor; invitația mi-a făcut-o chiar căpitanul echipei, Iulian Mărgărint, cel care m-a ajutat și el pe unde am antrenat.
Jucăm aici un fotbal de duminică, fotbal de plăcere, fără pretenții foarte mari dar cu ambiție și determinare căci totuși suntem sportivi și sport fără rezultate parcă nu are farmec…
Deocamdată rezultatele ne cam lipsesc însă sunt sigur că nu-i vom dezamăgi pe cei de aici, oameni de toată isprava, care au făcut eforturi pentru a ne asigura condiții bune de joc.
Legat de partida de azi…
I-am întâlnit pe cei din Vlad Țepeș, o echipă cu ambiții mari și chiar unele orgolii dar totul s-a desfășurat cu sportivitate.
Am început bine partida și am deschis scorul în minutul 10, prin Adrian Dăianu; până la pauză am ratat o sumedenie de ocazii dar am intrat în pauză cu avantaj.
Însă după pauză în teren am intrat cu stângul, oaspeții au egalat prin Alexandru Bilciulescu (un jucător titrat), tot el majorând scorul pentru oaspeți la 2-1.
Au mai marcat oaspeții o dată, s-a făcut 3-1 pentru ei și spre final am reușit să mai înscriem și noi un gol, prin Mihai Ciobanu, dintr-o lovitură liberă perfect executată.
Am avut azi ocazii dar nu am avut șansă! Că așa este în fotbal…
Dar nu suntem foarte supărați, am dovedit-o și după meci atunci când ne-am strâns toți la o bere, gazde și oaspeți, prieteni toți căci până la urmă asta este esența fotbalului practicat la acest nivel – plăcerea de a juca.”
Cam asta mi-a spus Marius Iorga, antrenor la Viitorul Puieni…
Că le-oi mai fi înflorit și eu pe ici, pe colea, în notă jurnalistică, am făcut-o doar cu acordul lui și respectând adevărul.
