Intr-una dintre dupa-amiezele acestei veri toride, plimbandu-ma la umbra copacilor de pe Soseaua Bucuresti, aproape de intersectia cu Tineretului, mi-a atras atentia un lucru la care, la varsta mea, nu m-as mai fi asteptat.
Primul gand care mi-a venit in minte a fost: Acest neam nu este iremediabil pierdut; sigur vor veni si pentru el vremuri bune! Incep sa apara deja semnale ca avem puterea sa mergem pe drumul bun. Speranta nu numai ca ramane ultima dar iata ca si RENASTE.
Trei copilasi si-au improvizat la marginea trotuarului, ascunsa parca in tufele mai inalte decat ei, o „tarabă”; doua cutii de carton pe care si-au etalat la vanzare produsele.
Cateva brăţări si şnururi din aţă, lucruri de artizanat (pe masura priceperii lor) cu certă destinaţie de podoabe.
Toate erau oferite spre vanzare, la pretul de „1 – 2 lei, că nu au toate acelaşi preţ şi totul este preţuit mai ales de cumpărător”, dupa cum mi-a spus unul dintre ei.
Nu au facut acele obiecte doar cu gandul de a le vinde ci, in primul rand, pentru ca au simtit nevoia sa faca si altceva in aceasta vacanta lunga si torida si, mai ales, pentru ca au vrut sa-si demonstreze lor ca pot castiga un banut din propria munca, desi nu i-a impins nimeni spre asa ceva… Nu sunt cuvinte mari, sunt chiar cuvintele lor (inregistrate pentru conformitate).
Ei si, veti zice! Am mai vazut noi copii vanzand diverse chestii, cu diverse ocazii… Sigur, si eu am vazut insa, in majoritatea zdrobitoare a cazurilor, acestia o faceau in ocazii speciale, orientati, mai mult sau mai putin, de educatori, organizatii sau alti factori institutionali.
Antonia, Rebeca si Radu, trei verisori (la prima vedere am crezut ca sunt frati) cu varstele intre 10 si 12 ani, plini de viata si cu o lumina aparte in priviri, atata ne-au laudat lucrusoarele de pe taraba lor incat sotia mea a cumparat, cu un leu, o bratara frumos colorata (desi ma indoiesc ca ar fi stat in drum de ea).
… acum, poate ca eu m-am oprit in fata „tarabei” celor trei copii din curiozitate profesionala, ca altfel, doar n-o fi fost cine stie ce!! SAU POATE CHIAR ESTE CEVA, afirm, convins fiind ca intelegeti cam ce am vrut sa zic… Poate ca într-adevăr SPERANŢA RENAŞTE…
