Parcul Colorat devine din ce în ce mai mult un fenomen social; este deja un fel de “Poiana lui Iocan”, o “Agora” (metaforic) dar indiferent cu ce l-am asemui este mai mult decât evident că este un loc plin de viaţă.
Imaginea este dintr-o zi din mijlocul săptămânii, dintr-o seară în care în Giurgiu este „bâlci” şi atracţia acestuia ar putea eclipsa atracţia Parcului Colorat…
Nu, nu bâlciul la care v-aţi gândit, acela nu este pasager în Giurgiu… Chiar la vestitul Bălci anual am făcut referire, acela din Oborul municipal…
Dar, ca o tristă constatare, nici Bâlciul nu mai e bâlci!!
O săptămână va dura…
Când eram copil, în Oborul de peste calea ferată din Cartierul Bâlciului (numele devenit renume!) bâlciul ţinea o lună şi era bâlci! Sau poate că noi, copii fiind, îl percepeam altfel…
Acum alte valenţe descoperim la „bâlciul” din Giurgiu!!
Revenind la Parcul Colorat, încă odată subliniez numărul mare de locuitori din zonă care petrec aici multe ore zilnic; poate că dacă municipalităţii nu i-ar fi frică de gura lumii sau dacă i-ar păsa de cetăţenii oraşului ar mai monta un rând de bănci şi pe latura liberă a parcului, un trotuar, în fapt dar un trotuar foarte animat.
Nu cred că are de ce să-i fie frică municipalităţii…
În schimb văd că a început să le fie frică unora, dintre cei care vorbesc în numele unor partide, de murmurul tot mai puternic venit dinspre Parcul Colorat!
Un politician isteţ a sesizat oportunitatea acelui loc şi s-a lipit de el… Şi dacă nu aţi vedea cortul din planul îndepărtat al imaginii tot v-aţi da seama că mă refer la Marian Măroiu.
Faptul că este atacat din ce în ce mai des şi mai virulent din diverse direcţii, altele decât cele de până acum care veneau din partea propriului partid este cel mai evident semn că Marian Măroiu câştigă pe zi ce trece tot mai mult capital electoral… Că toate acţiunile pe care le întreprinde împreună cu organizaţia municipală tocmai acest scop au, căştigarea de capital electoral, atragerea giurgiuvenilor către o altă opţiune de vot decât cea actuală nu este un secret şi ar greşi cel care nu ar recunoaşte asta, dovedind ipocrizie.
La ora la care am făcut poza din titlu Marian Măroiu nu era (încă) în Parcul Colorat; erau în schimb câteva cadre medicale care ofereau consultaţii gratuite, era un dozator cu apă rece şi, cel mai important, erau doi consilieri municipali ai PNL care stăteau de vorbă cu oamenii.
Politicieni între cetăţeni! Între zecile de giurgiuveni din Parcul Colorat! O imagine care poate da naştere la multe comentarii dar o imagine, o situaţie, de fapt, pe care cetăţenii o apreciază.
