Văd câțiva prieteni/cunoștințe că flutură steagul susținerii, al implicării, la modul: ”…noi l-am sprijinit pe cutărică așa că noi trebuie să primim…”
Ce să primești tu, prietene?! Tot un sărăntoc lipitor de afișe vei rămâne, cu iluzia că implicarea ta contribuie la rezolvarea… bla, bla, bla…
Ciolanele le vor primi doar câțiva, aceia care îți tot șoptesc ție la ureche, subliminal, că votul tău contează, că în mana ta este puterea…
Te-ai urcat în caruselul ăstora cu iluzia că vei schimba lumea…
Îl văd pe altul, persoană importantă, afirmând cu seninătate, aproape împungând cu vorbele sale, că ”…ce, dacă am fi făcut un gard nu se mai întâmpla asta?” Poate că se întâmpla dar dacă le stăteai cu sula în coaste celor care ar trebui să-și facă datoria, să patruleze, să amendeze, să sancționeze, să facă pe dracu-n patru și mai ales să-i dea cu curu de pământ pe cei certați cu Legea și nu să alerge băbuțele care vând 2 legături de pătrunjel, asemenea fapte ar fi fost mai rare, copiii nu ne-ar mai fi murit călcați pe trecerile de pietoni de șoferi criminali, și câte altele…
Noi, ăștia mulți și amărâți, ce ar trebui să facem, ce putem să facem? Să nu pornim bezmetici pe stradă! La noi nu vine mașina să ne ia din fața ușii…
Sigur, este trist că scriem despre fapte negative dar pentru a participa și scrie despre acțiuni pozitive trebuie să fim întregi, sănătoși, cu burțile pline și cu ceva bănuți în buzunare! Toți, mai ales cei pentru care scriem, mulți, amărâți și cu speranța care deși moare ultima acum este într-o comă profundă din care nu se știe dacă își mai revine…
Din păcate, orb să fii să nu vezi, există un zid imens, un zid impenetrabil între clasa politică actuală și marea masă a populației.
Sunt câteva partide parlamentare, 6 în acest moment, care au format o castă politică, o castă ajutată de instituții ale statului în a-și conserva privilegiile.
Masele nu mai știu ce se întâmplă în spatele zidului.
Democrația a devenit o vorbă fără conținut, manipularea fiind cea care contează.
Până când masele nu vor înțelege că trebuie spart zidul, așa cum s-a întâmplat cu Zidul Berlinului noi, alții decât casta politicienilor, vom trăi doar cu iluzia democrației.
Am privit cu oarece interes parcursul domnului Lidovic Orban spre ”trecerea” noului guvern.
Nu cred că se îndoiește cineva sau, hai s-o zic altfel, cred că au fost mulți care să se întrebe ce le-a promis celor 150, alții decât cei 90 ai PNL, pentru a ajuta la ”trecerea” noului guvern.
Iar dacă le-a promis, din ce surse va onora acele promisiuni… Și iar încerc să formulez altfel: pe spinarea cui vor fi onorate acele promisiuni?
Este greu de răspuns, așa-i? Dar, ca o sugestie, vă rog să vă readuceți în minte imaginea celor care stăteau cu ochi de vultur pe cei care votau ”secret”… La ei se poate, la parlamentari zic, la acei politicieni despre care vorbeam mai sus…
Ia încercați voi să vă fotografiați votul atunci când ”veți lua în mână” simbolul, unealta puterii voastre, ștampila de vot… Să vedeți ce repede vă vor lua organele abilitate!
Am văzut că prin Giurgiu deja se fac pronosticuri… Cine unde va fi…
Acesta nu este un pamflet; este o opinie.
