Săptămână de săptămână voi consemna opinii exprimate de cei care își petrec timpul (liber) în Parcul Colorat, oameni cărora doar comentatul le-a mai rămas…
Dacă cineva consideră că aceste comentarii sunt simple născociri ale mele se înșală… Iar dacă este politician, înșelându-se (amarnic) dă dovadă de lipsă de orientare, comițând grava greșeală de a nu asculta vocea ”prostimii”… Acea ”prostime” după care va alerga peste unu-doi ani sau cine știe, poate chiar mai repede…
”Pumnul în bot” – capul de afiș în această săptămână
Subiectul care a ținut ”capul afișului” politicii giurgiuvene în această săptămână a fost ”pumnul în bot” (dosul de palmă peste gură) și înjurăturile de mămițică.
Niculae Bădălău, preşedintele executiv al PSD, este acuzat de liberalul Anton Marin că l-ar fi lovit, sâmbătă noaptea, la nunta fiului primarului PSD, Aurel Enache, primarul comunei Comana.
Cum a reacționat presa? Nu a fost ziar, blog sau canal media care să nu vorbească despre acest EVENIMENT, uni critic, alții aprobator, după caz (orientare).
Concluzia generală (a comentatorilor pe rețelele sociale, a simpatizanților celui tare-n… pumn) a fost că cel care a luat pumnul (dosul de palmă) în bot și-a meritat-o!
Bucurie, laude, aprecieri… O legitimare inconștientă a folosirii forței, a pumnului, a bâtei, în rezolvarea oricărei probleme…
”Pumni în bot” și în presa locală
Mai trist este că au început să-și dea pumni în bot și reprezentanții presei, sigur, cu sens figurat deocamdată… Unii dintre ei…
Unul afirmă că are dovada, altul supralicitează că are o dovadă și mai doveditoare și că urmează o întâlnire ”prietenească, amicală” la Tribunal… S-a deschis în zona aceea o nouă cafenea și ar merge un fotoreportaj…
Este extrem de trist că sunt translatate în presă, între amărâții de ziariști, conflictele dintre politicieni foarte potenți, dintre oameni care fac ceea ce fac având interese foarte mari și probabil și câștiguri/pierderi pe măsură.
Dacă atributul de amărâți este deranjant îl retrag, afirmând doar că știu cam cât câștigă un ziarist local, ce concesii trebuie să facă, ce trebuie să suporte pentru un salariu de mizerie… Sigur, eu pot vorbi despre asta caci sunt pensionar dar vă asigur că am trăit astfel de vremuri…
Este cel mai trist comentariu auzit săptămâna asta în Parcul Colorat…
Văzurăți că și ăștia, pardon, aceștia, făcură podul de la Grădiștea?…
Primul, UNU, bătea cu pumnul în masă ca să atragă atenția și să fie mai convingător, spunând că banii sunt deja într-un sac și că e chestie de zile începerea lucrărilor… S-au dus dracu’ banii… Cu sac, cu tot…
Altu’ zicea că inaugurarea liniei betege e doar primul pas spre reluarea… bla-bla; și acum îmi amintesc cum vedeau inauguratorii, de la înălțimea funcțiilor lor, alergând medicii spre tren, în fiecare dimineață, pentru a ajunge la cabinetele comunale…
Mai are puțin inaugurata linie și se dezinaugurează din cauza lipsei călătorilor, a nerentabilității adică… Cine să călătorească pe o linie beteagă (care se oprește la marginea unui pârâu).
Și laitmotivul podurilor: luni, 25.09.2017, între orele 13:00 – 15:00 şi joi, 28.09.2017, între orele 13:00 – 15:00, circulația pe podul Calafat – Vidin va fi întreruptă pentru lucrări de întreținere și reparație.
Avertizarea meteo – mai ceva decât sfârșitul lumii
Miercuri, 20 septembrie, școlile giurgiuvene s-au închis de la ora 15.00, motivul fiind avertizarea meteorologică de furtună, întărită de un Cod portocaliu…
Este evident că furtuna a venit de la București căci dacă acolo școlile nu se închideau la ora 17.00 probabil că nici la Giurgiu nu se închideau la 15.00.
Este de apreciat reacția foarte promptă a inspectoratului școlar în astfel de situații; am vrea să vedem una la fel de promptă și în cazul rezultatelor la examene (de orice fel).
Unele voci spuneau că ar fi bine ca fiecare să-și vadă de treaba lui și să și-o facă cât mai bine; este la fel de periculos (vezi panica creată) să exacerbezi din exces de zel o atenționare/avertizare emisă de specialiști ca și lipsa de reacție, de prevenire.
Este greu însă să stabilești granița între cele două extreme.
Mai bine șomer decât angajat!!!
Văd de ceva timp un cetățean/patron de prin nordul județului că se tot plânge că nu găsește muncitori pentru firma sa; niciodată nu l-am văzut făcând referire și la salariile oferit (deși este întrebat cu insistență).
Tot acuză în stânga și în dreapta că ”…sunt leneși, nu le arde de muncă, așteaptă ajutorul social…”.
Dintr-un anunț am aflat că oferă 45 lei/oră sau 1500 lei/lună (și bonuri de masă) celor care s-ar angaja la el… O fi mult, o fi puțin, depinde din care parte privești!
Precizez că nu voi lua niciodată apărarea celor cărora ”le e scârbă” de muncă… dar pentru a-l crede și pe respectivul patron că este animat de cele mai bune intenții l-aș ruga așa, doar în treacăt, să posteze o poză cu vila sa alături de casele în care locuiesc angajații…
Apoi vom mai discuta despre bune intenții total dezinteresate… și poate și despre ipocrizie.
”Pacea e mai bună decât războiul!” Nu-i așa?…
Au fost săptămâna aceasta atâtea zile cu ZI de le-am pierdut șirul… Între ele a fost și Ziua Păcii, ca o culme a ironiei PACEA având și ea o zi… Atât, o zi!!!
Apreciez acțiunea din Giurgiu care a marcat această zi. Tot respectul pentru participanți, organizatori și felul în care s-a desfășurat.
Altceva mi-a atras atenția… Un mesaj, nevinovat prin el însuși dar care a făcut să se zbârlească părul pe mine…
”Pacea e mai bună decât războiul” zice mesajul respectiv… Repet, nu fac nicio referire la cine și ce a scris pe acel bilețel…
Dar dincolo de bilețel, dacă cineva își poate imagina că există ceva bun într-un război, că poate fi făcută comparație între ”bunătatea RĂZBOIULUI” și PACE înseamnă că e dus rău de tot cu capul!
Cea mai mare nenorocire a omenirii a fost, este și va fi războiul.
Tocmai de aceea nu înțeleg ce e cu eroismele astea ale noastre de la mii de km de țară… Aceia sunt eroii noștri? Mă întreb și eu, încercând să înțeleg nedumeririle celor care discută în Parcul Colorat!!
Și un pic de sport
Sancționarea drastică a echipei de fotbal AS Prundu ar fi putut fi un bun exemplu, un semnal că AJF este ceea ce se așteaptă de la ea să fie.
Din păcate AJF a pierdtu ocazia de a da un exemplu…
Sancționarea extrem de severă (desființarea, retragerea) echipei din campionat este o măsură luată de un for care nu are strict atribuții în acest sens chiar dacă în aparență ar părea că le are…
Mai mult chiar, ar putea să fie considerat un abuz, celor în cauză putându-li-se imputa că nu fac nimic pentru promovarea și practicarea sportului de masă în localitatea lor…
Repet, AJF a pierdut o ocazie importantă și ar fi culmea ironiei ca tocmai cei de la AJF să creadă că la fel ar putea proceda și ”SPECTATORUL” (oficialul) de la Putineiu într-un caz de același fel, de exemplu, atâta timp cât el aplică palme părintești după ceafă unui arbitru-minor.
PS. Imaginea din titlu este de la activitatea (salutară și reușită) dedicată Zilei Internaționale a Păcii desfășurată în fața Teatrului Tudor Vianu din Giurgiu, între organizatori fiind Corina Ciocîltan-Falan iar între participanți fiind Școala Gimnazială ”Acad. M.Voiculescu”, Liceul ”Tudor Vianu”, Școala Gimnazială ”Sf.Gheorghe” și Școala Gimnazială ”Mircea cel Bătrân”.
