În Parcul Colorat (Poiana lui Iocan, Agora, scuarul de la intersecție) lumea vorbește multe, că de aia avem gură, ca să vorbim!
Scria cineva ieri că:
”Într-o nu știu care țară,
Într-o nu știu care seară,
Pe o nu-știu-ce șosea,
Trei omeni de zor muncea,
Și-apoi asfaltu-l turna…
Peste praf.”
Ei bine, azi dimineață cei de la GSL spălau de zor bordurile, cu jet de apă sub presiune, urmând ca mai târziu, când se vor usca, să le vopsească, căci sigur că vopseaua s-ar scoroji dacă ar fi aplicată pe praf (cum bine zicea altcineva!).
Bravo lor! Să nu credeți, domnilor din administrație, că oamenii din zonă nu apreciază munca dumneavoastră iar aprecierea lor sigur o veți vedea, chiar și într-o vorbă bună, așa cum am avut eu azi ocazia să le-o adresez celor care spălau și celorlalți care udau iarba.
Am mai zis-o și cu altă ocazie că în pomul care nu face roade nu dai cu pietre… Iar onestitatea… Este enervant rău și greu de înțeles atunci când vezi un om onest.
2 PS. Sigur că versurile mele copilărești conțin multe greșeli gramaticale dar de, asta e cu rima și licențele poetice, că nici luceafărul nu coboară în jos decât în poezie.
Și sigur că cei de la GSL erau în poieniță, în Agora (hai, stați blânzi că de data asta nu am mai zis Parcul Colorat!).
