Bătălia pentru ocuparea funcției de primar în Chiajna devine tot mai acerbă; pentru unul ca mine rezultatul acestei bătălii devine tot mai previzibil.
Am văzut în anii care au trecut multe bătălii electorale, unele care s-au lăsat chiar și cu vărsări de sânge și nu la figurat, încleștări între candidații înscriși în cursa electorală soldate cu un singur rezultat, în toate cazurile: cel mai isteț a câștigat!
A câștigat acela care a știut cel mai bine să-i îmbârlige pe alegători dar și să-i manevreze pe adversarii săi, făcând alianțe cu unii, înțelegeri cu alții și chiar dându-le la gioale celor cu care nu a reușit să cadă la pace… Sigur, aș fi putut zice mai scurt că a câștigat cel care a dat dovadă de cea mai mare inteligență emoțională, s-a dovedit a fi cel mai bun politician dar îmi place exprimarea pitorească!!
Acceptând ca fiind inteligent un individ care are foarte bune abilități analitice, o capacitate superioară de abstractizare și performanțe academice înalte v-aș ruga să vă uitați în jurul vostru și să-i numiți pe politicienii care dețin aceste calități, la nivel academic.
Veți constata surprinși (sau nu) că toate funcțiile politice importante, peste un anumit nivel, peste nivelul de trepăduș adică, sunt ocupate de persoane cu o altfel de inteligență, indivizi care folosindu-se de informațiile de care dispun reușesc să se adapteze cel mai bine la context, la situațiile concrete, care reușesc să-și modifice comportamentul și acțiunile în funcție de schimbările din jur adaptându-se și canalizând acțiunile celorlalți pe făgașul dorit.
Cu alte cuvinte, căci teoria ca teoria dar practica ne omoară pe noi, reușesc cei descurcăreți!
Cei care prind din zbor oportunitățile și care luptă pentru a-și atinge scopul având un interes și nu doar așa, de amorul artei, pentru a-și demonstra lor și a demonstra unora de ce sunt în stare.
Am avut o experiență extrem de tristă când am văzut eșecul tehnocraților guvernului Cioloș; am susținut cândva o lucrare care se numea ”Tehnocrație și conducere socială”.
Nu am înțeles atunci de ce îndrumătorul îmi tot spunea că societatea nu este ca un ceas elvețian! Este un ceas care merge cât de cât bine doar dacă ceasornicarul este un politician… Eu o țineam că nu și nu! Tehnocrații sunt viitorul… Mi-a tras o palmă usturătoare Cioloș și ai lui.
Acum în Chiajna!
Lupta se dă între doi cârlani tineri, politicieni cu bune intenții dar fără experiență, care se bat ca chiorii, dorindu-și fiecare funcția de primar în perspectiva unei schimbări.
Se vorbește pe la cozile de la pâine sau cartofi că unul dintre ei, tehnocrat rasat, cu multă carte dar fără experiență administrativă ar fi cel mai în măsură să stea pe scaunul de primar! Nu e dispus să facă vreo concesie, vreo înțelegere cu ”adversarul” dar insistă că va face alianță cu cetățenii!
Stimate domn, dumneata nu faci alianțe cu noi, alegătorii! Dumneata trebuie să faci un contract cu noi în care să se stipuleze clar (chiar și doar moral) că te obligi să duci la bun sfârșit toate clauzele contractuale iar noi, alegătorii, să te votăm, investindu-te cu aceste prerogative.
Dumneata trebuie să lucrezi pentru cetățeni, nu să faci înțelegeri cu ei… Ce să înțeleagă cetățenii altceva decât că odată ales primar vei fi plătit pentru ceea ce vei face și obligat (moral) să faci.
Despre celălalt tânăr cârlan se vorbește, tot pe la diverse cozi, că ar avea ceva experiență administrativă, că ar cam dibui sensurile ascunse ale politicii dar i se reproșează că și-ar dori funcția de primar având oarece interese, interesat adică de oarece oportunități.
Foarte bine! Eu pe unul ca el l-aș vota! Nu, nu sunt deloc adeptul sloganului ”A furat maică, dar a făcut și pentru noi câte ceva”, sunt unul dintre cei mai mari dușmani ai acestui slogan dar nu sunt atât de naiv încât să cred că o asemenea luptă, cu toate mizeriile la care se va ajunge, este dusă doar așa, de amorul artei.
Îl voi vota pe omul despre care voi crede că va încerca să fie cât mai corect și care, dacă va reuși să fructifice în folosul lui unele oportunități strict legal și moral, nu are de ce să mă deranjeze.
Dacă este cineva care crede că munca este o plăcere l-aș întreba ce mai caută în concediu la munte sau la mare ori chiar și la o terasă, seara și nu o ține langa, săpând șanțuri, spre exemplu…
Cât de confortabil o fi fotoliul acela de primar astfel încât să-ți dorești cu atâta ardoare să stai în el, suportând cu stoicism toate răutățile de care ai parte în cursa către ocuparea lui?
Iar cel de-al treilea candidat, armăsarul bătrân, aleargă singur pe turnantă… De fapt nu aleargă, este greu să alergi atunci când tragi o căruță cu peste 30.000 de suflete în ea, încercând să asculți glasul fiecăruia în vacarmul unui adevărat Turn Babel…
Iar căruța, chiar dacă mai scârțâie, merge înainte…
Și concluzia!!! Cârlanilor, dacă o veți ține într-o hârjoneală zglobie între voi, dacă veți continua să vă mușcați de pe oriunde apucați, veți ajunge să-l priviți pe armăsarul bătrân trecând pe lângă voi, chiar dacă nu cu prea mare viteză dar nestingherit, făcându-vă cu mâna și zicându-vă: ”pa și pu”.
La revedere!
PS. Conform DEX, ”politicianul este o persoană care, activând pe plan politic, urmărește îndeosebi satisfacerea intereselor sale personale, obținerea de foloase personale”.
Este ipocrizie să vorbești despre politicieni onești.
Când cetățenii onești vor ajunge să conducă societatea va însemna că românii au dobândit un nivel corespunzător de educație politico-socială. Deocamdată suntem departe de așa ceva și încă este vremea politicienilor la conducerea societății.
