Am aflat că la Târgul de joburi organizat de Crucea Rosie Giurgiu la sediul Centrului Regional de Resurse pentru Ocuparea Forței de Muncă din incinta Hotelului Vlașca au participat 20 de firme, au fost oferite circa 70 locuri de muncă, au fost circa 200 de vizitatori…
Dintre cei aflați în căutarea unui loc de muncă 2 au fost angajați pe loc, s-au depus câteva CV-uri și s-au stabilit câteva interviuri, în fapt, rezultate mai mult decât modeste.
Voi continua să îmi exprim nedumerirea legată de unele aspecte, minore, recunosc, dar care pe un bătrân ramolit, așa, ca mine, îl zgândăre.
De ce se numește târg de JOBURI atâta vreme cât românașii care trec pe acolo sunt în căutarea unui LOC de MUNCĂ.
Ce rost au CV-urile depuse și programarea la interviuri atâta vreme cât cei prezenți, din partea angajatorilor, sunt cei mai în măsură să facă aprecieri asupra solicitanților, aceștia fiind probabil cei de la Personal/Resurse Umane. Doar pentru a-i plimba pe solicitanți? Dacă îți trebuie motostivuitor(ist) (că e cerere mare, am înțeles) și omul îți arată un document care îi atestă calificarea, de ce îl mai programezi la interviu sau îi ceri CV? Sigur, răspunsul ar fi că sunt foarte mulți solicitanți și vrei să faci o selecție și să-l alegi pe cel mai bun…
Și atâta vreme cât salariile vor fi cele care sunt, degeaba ne plângem că nu vin muncitorii la noi ci pleacă în alte zări… Păi cum să nu plece, așa cum au făcut-o sutele de muncitori supercalificați care au plecat de la ICMUG, SNG, CCh prin alte părți atâta vreme cât aici nu câștigă nici pe jumătate din ce câștigă acolo? Credeți că este cineva atât de inconștient să-i placă să stea departe de familie, între străini?
Și ultima considerație: acum au fost 70 de locuri de muncă în oferta de la târg; săptămână de săptămână circa 150 de locuri de muncă sunt publicate în oferta AJOFM dar, din păcate, majoritatea covârșitoare a acestor locuri de muncă, toate aproape, sunt în producție, muncitori adică și doar câteva, 1-2 sunt de director iar alte câteva de asistent manager (că și aici ne stă în gât dacă zicem secretară).
Cum să se bulucească lumea la angajare atâta vreme cât așteptările sunt cu totul altele, atâta vreme cât școala românească scoate pe bandă rulantă ”diplomați” (posesori de diplome) care nu își vor căuta de lucru decât funcții de conducere sau, în cel mai rău caz, pe la vreun birou, ceva, unde să nu plouă și nici să nu transpire.
Asta făcând abstracție de salarii, că și aici sunt multe de zis atâta vreme cât nu se poate să nu observi că la bugetari tot cresc în vreme ce la privați se tot vorbește despre ele…
Nu este vina celor care caută astfel de locuri de muncă! Este vina fundamentală unui sistem structural bolnav care a dat peste cap sistemul de valori și raportarea la muncă, însuflând cumva ideea că nu trebuie neapărat să muncești pebtru a trăi (bine!).
Dincolo de toate acestea merită apreciat efortul organizatorilor de a oferi o șansă în plus celor aflați în căutarea unui loc de muncă.
