În aceste zile se desfășoară în ritm susținut încărcarea și transportul zăpezii din municipiu, pentru îndepărtarea munților de zăpadă formați în urma ninsorilor abundente.
Activitatea, una de amploare, a mobilizat zeci de utilaje și oameni, echipe mixte, distribuite de o parte și de alta a șoselei București (de la intrarea în oraș spre centru).
Pe ambele părți ale șoselei București, dinspre intrarea în oraș, se acționează cu buldoexcavatoare, camioane și tractoare de cărat zăpada, dar și cu muncitori la lopată și responsabili de echipa (informează Primăria, lucru confirmat de situația din teren).
”…rați ai dracu cu șefii voștri… de mincinoși ce sînteți… Orașul este sub nămeți și nimeni nu ne bagă în seamă…”, comentează câțiva giurgiuveni la articolele mele anterioare, pe tema deszăpezirii (pe Fb, desigur)…
Chiar și fără ”ajutorul” unor astfel de comentatori eu ”știu CĂ NU E BINE” oricum am da-o!!!
Hai să vedem…
Dacă aș fi locuit pe o străduță laterală, una dintre acelea pe care trebuie să mergi ”pe-o parte” pentru a încăpea două persoane deodată, probabil că reacții asemănătoare cu ale comentatorilor la articolele mele aș fi avut și eu, cu singura diferență că aș fi încercat un ton mai decent.
Nu stau pe o asemenea stradă, stau pe Decebal, tot o stradă oarecum laterală, însă ce am văzut ieri (joi, 12 ianuarie) aproape că nu am reușit să-mi explic deși sunt convins în sinea mea că tocmai aceea este normalitatea pe care ne-o dorim.
Mai multe utilaje, buldoexcavatoare, două sau trei mașini uriașe în care se încărca zăpada, toate însoțite de o mică armată de lopătari care adunau și încărcau zăpada rămasă de la mașinile de încărcat, au acționat toată ziua.
Am crezut inițial că cei de la lopată sunt pușcăriași (deținuți de la Penitenciarul Giurgiu), că auzisem că au fost scoși și aceștia la deszăpezire; soția zicea că sunt asistații social, dar prea erau mulți și activi, ca să fie ei.
Erau de fapt angajații de la GSL și Financiar Urban (scria pe uniformele lor), cei pe care zi de zi îi văd măturând (inclusiv de sărbători), atunci când nu le dă de furcă zăpada…
Tot respectul pentru acești oameni!
Revenind la comentator… Stimabile, sunt la vârsta la care singurii șefi pe care îi am sunt soția și Cel de Sus (ordinea te las să o stabilești tu).
Niciodată nu am avut o simpatie deosebită pentru autorități, nu pentru că nu ar merita-o ci pentru faptul că tot ce fac este în schimbul salariului pe care îl primesc și nu pentru a li se dedica ode… Că or fi și pupători de dosuri, parcă nu te-aș contrazice…
Dar asta nu mă împiedică să văd lucruri evidente (sigur, acolo unde pot fi văzute) și să nu remarc faptul că de data aceasta autoritățile chiar s-au mișcat bine… Cel puțin pe strada mea care, repet, nu este una dintre cele aflate în centrul orașului…
Și, apoteotic, azi, vineri, 13 ianuarie, a ieșit soarele așa că, vorba unuia mai bătrân decât mine, referindu-se la zăpadă, ”Dumnezeu a dat(-o), Dumnezeu o luat(-o)!
