Flavius Paraschiv, jucător la AS MV Călugăreni, s-a situat pe locul trei în sondajul preferințelor iubitorilor fotbalului giurgiuvean față de cel mai simpatizat (simpatic) fotbalist din campionatul județean.
Dacă raportăm vârsta (are aproape 30 de ani) și activitatea sa la a celorlalți fotbaliști giurgiuveni situați pe locuri fruntașe în sondajul amintit, Flavius Paraschiv poate fi considerat ”seniorul”.
Flavius Paraschiv joacă acum la AS MV Călugăreni, echipa din localitatea în care trăiește, având în spate o activitate fotbalistică foarte bogată, în care a activat cu succes la mai multe echipe bucureștene de renume.
Profesional Flavius Paraschiv este tehnician la o firmă mare de service; este căsătorit și are o fetiță dar își dorește și un băiat care, evident, să ducă mai departe făclia fotbalului, aprinsă de el și purtată mulți ani cu succes.
Flavius Paraschiv a întrunit cel mai mare număr de propuneri, aproape dublu față de ceilalți însă la vot situația s-a schimbat, fiind mult mai mulți votanți decât cei care au făcut propuneri; pentru simpatia de care s-a bucurat, neașteptată din partea mea (nu pentru că nu ar merita-o, am scris despre asta), cred că Flavius este de departe unul dintre cei mai simpatizați fotbaliști giurgiuveni.
”Am început fotbalul ca toți copii de la țară, pe maidan și apoi și în curtea școlii… A fost o vreme care mi-a lăsat multe amintiri frumoase dar și vremea în care am rupt zeci de perechi de adidași dintr-aceia roșii, chinezești…” mi-a spus Flavius
”Nici nu mai știu de câte ori mi-am julit genunchii alergând după mingile celor mari și bucurându-mă că eram băgat în seamă de către aceștia… Dar a venit și vremea mea!
A venit vremea să Joc fotbal nu doar să alerg după mingile trase prin porumb…
La 10 ani eram deja legitimat la Voința Hulubești și intram în teren ca junior într-o competiție care se numea ”Onoare”! Chiar că era o mare onoare pentru mine să joc alături de cei mari, de cei pentru care cu doar puțină vreme în urmă fusesem copil de mingi…
Fotbalul a fost un adevărat microb pentru mine încă de mic; când mergeam pe stradă și vedeam o sticlă goală sau chiar o piatră nu puteam să mă abțin și să nu le consider mingi, lovindu-le cu piciorul… Vă imaginați că nu era chiar întotdeauna plăcut și cu multe julituri m-am ales și de la acel obicei.
După câteva meciuri în care se pare că m-am dovedit a fi bun, talentat (este părerea celor care m-au apreciat) am fost căutat (solicitat) de către cei de la Rapid Clejani dar am ales să joc la ASMV Călugăreni.
De acolo am ajuns să dau probe la Dinamo… Dar dă-i Doamne românului mintea cea de pe urmă… Spunea un prieten că în fotbal, dacă vrei să faci cu adevărat performanță, nu trebuie să ratezi nicio ocazie…
Eu am avut întotdeauna în inimă Steaua… Acestă inimă de stelist m-a făcut să pierd trenul, cum se zice… Putem să fiu în continuare stelist în suflet dar să joc la Dinamo, cel puțin o perioadă… Copil fără minte!
Acum joc de plăcere (bine, am și o vârstă, nu-i așa!) căci nici nu poate fi vorba despre altceva la nivelul la care jucăm noi.
Joc la AS MV Călugăreni și faptul că port banderola de căpitan de echipă este cea mai mare mândrie a mea. Joc și sunt căpitanul echipei la care m-am dezvoltat ca fotbalist, echipa de la care am fost remarcat de alte echipe… Și la alte echipe am purtat banderola de căpitan însă nicăieri nu m-am simțit așa mândru ca ACASĂ!
Ca toți copiii care se apucă de fotbal și eu am avut un idol! Acela este Miodrag Belodedici.
Dar am avut și un mare fan, cel mai fidel, cel mai consecvent și poate că cel mai chinuit dintre toți. Mergând la toate meciurile mele tata știa câte înjurături primea mama…
Sperăm ca anul acesta, în returul acestei ediții de campionat Călugăreniul să repornească pe drumul pe care s-a aflat odată și să reintre în rândul echipelor cu rezultate bune dar, cel mai important, să se bucure iar de simpatia și atenția iubitorilor fotbalului din comuna noastră iar tribunele stadionului să fie iar pline, ca pe vremuri.
Eu și ai noștri sigur ne vom da toată silința să se întâmple aceasta!”
