Am așteptat, cu multă curiozitate, să văd cum va reacționa noua conducere a AJF Giurgiu, să văd cam care este ”noua ordine” despre care se vorbea înainte de alegeri, întărită după alegeri.
Am scris câteva cuvinte despre un mesaj de mobilizare a cetățenilor unei localități de a veni la stadion, de a fi parte din fenomenul sportiv; am scris apreciativ despre acest gest și voi lăuda oricare gest al oricărui primar prin care se va acționa pentru susținerea dar, mai ales, pentru promovarea sportului.
Imediat după partida de fotbal de la Mihai Bravu am primit mai multe mesaje, unele chiar foarte critice la adresa mea pentru că nu ”înfierez” gestul primarului din Mihai Bravu, nu acela de mobilizare ci cel reprobabil, de după meci, atunci când primarul ar fi lovit un antrenor și un jucător de la Dunărea Giurgiu.
Aveam material suficient, declarații asumate și aș fi putut scrie, în cunoștință de cauză, chiar dacă nu am fost la acel meci (fac și aici, încă odată, precizarea că cele mai multe informații mi le iau de pe rețelele sociale, de multe ori video, telefonic și de pe WhatsApp, pagina mea fiind una prin excelență online!).
Dar nu am scris nimic, nici măcar aluzie nu am făcut le cele întâmplate la Mihai Bravu și am zis să aștept să văd reacția AJF Giurgiu, mai ales pentru că de multe ori, de prea multe ori, cele scrise de mine erau contrazise vehement de reprezentanți ai acestei asociații și chiar de decizii ale Comisiei de Disciplină. Probabil că respectivii aveau dreptate!
Acum, schimbându-se conducerea și promițându-ni-se un ”nou mod de abordare” am fost foarte curios de ce se va hotărâ la AJF.
Nu, nu sunt dintre cei care zic ”v-am spus noi” și nicidecum nu sunt atât de plin de sine încât să pretind că aș fi putut influența eu, prin cele scrise, deciziile AJF.
Încă înainte de a prezenta poziția AJF precizez că eu aș exclude din campionat o echipă la al cărei meci se întâmplă ce s-a întâmplat la Mihai Bravu și asta nu pentru că un individ a lovit pe un altul ci pentru că individul care a lovit este cel mai influent om dintr-o localitate și acțiunea sa, prin exemplu, solidarizare, spirit de turmă în ultimă instanță, ar putea duce la o adevărată nenorocire, putându-se transforma foarte ușor într-o bătaie generală.
Iată ce a hotărât Comisia de Disciplină a AJF Giurgiu:
”În urma incidentului petrecut la sfârșitul jocului dintre AS MIHAI BRAVU – CSM DUNĂREA GIURGIU și după analizarea raportului arbitrului și observatorului, Comisia hotărește: se ridică dreptul de organizare pe teren propriu echipei din Mihai Bravu pe o perioadă de 3 jocuri și o penalitate sportivă de 300 lei, conf. art. 82, pct. 1, iar în cazul lovirii unui jucător al echipei Dunărea de dl. Nițu Ion, în funcție de prezentarea certificatului medico legal, dar nu mai târziu de 15 zile, se va judeca și această speță.”
Aceasta este decizia AJF Giurgiu; nu o (mai) comentez.
Spun doar că într-o situație asemănătoare, cu violență maximă adică, în care nu a fost implicat cel mai important, cel mai influent om din comună, primarul adică, acesta (vezi cazul Prundu) s-a simțit obligat moral să desființeze echipa, echipă care, evident, a fost retrasă din campionat.
Pe de altă parte nu pot să nu mă întreb ce vină au băieții care intră în teren, de ce trebuie să fie sancționați ei pentru asemenea ieșiri.
Vorbeam într-o postare anterioară despre orgoliile, frustrările chiar, ale celor care sub o formă sau alta finanțează (sponsorizează) echipele de fotbal. Unii m-au criticat pentru asta…
Într-o societate în care BANUL este singura măsură a valorii nu cred că ne putem aștepta la altceva… Și poate că ar fi de înțeles, deși nu trebuie să fie, orgoliile și frustrările celor care dau bani din propriul buzunar dar în niciun caz nu poate fi înțeles cazul celor care dau din banul public și nu fac prin asta ”o operă de caritate” ci o fac pentru că (și) de aceea au fost aleși (de către cei care i-au ales), pentru a sprijini (și) sportul.
PS. Am vrut să vorbesc, am încercat să vorbesc cu unul dintre cei care au fost agresați la meciul cu pricina (cu jucătorul); nu am reușit. Probabil pentru că ei, cei din teren, sunt la fel ca șefii lor, ei nu stau de vorbă cu prăpădiți de bloggeri ci doar cu ”jurnaliști renumiți”, ei înșiși la rândul lor fiind mari vedete.
Vedete sau nu, blogger sau jurnalist, asta e! Sunt între puținii care scriu despre voi.
