Primăria Capitalei a fost amendată cu o sumă mare de bani, 150.000 lei, pentru aerul poluat din oraș.
Primăria municipiului Giurgiu nu riscă o asemenea amendă, cel puțin din două motive: 1-nu există informații despre calitatea aerului din Giurgiu și 2-APM Giurgiu nu este interesată de calitatea aerului din Giurgiu, poate și pentru a nu avea motiv de a aplica amenzi pentru eventuala depășire a normelor de poluare.
Dar, optimiști cum suntem (sau nepăsători, indiferenți la sănătatea noastră și mai ales a copiilor din acest oraș), nu avem de ce să presupunem că în Giurgiu avem un aer poluat, numărul mașinilor (una la 2 locuitori) neconstituind un factor de poluare, traficul intens neridicând praf în atmosferă, arderile nefiind ca la incendiul Pompeiului, incineratorul nefiind gata, spațiile verzi fiind foarte numeroase…
Noroc cu faptul că nu mai avem industrie (aceea fiind cea mai poluantă)…
Un senzor specializat măsoară particulele de praf în suspensie de 2,5 microni (PM2.5 – cele mai periculoase mai ales pentru copii) și de 10 microni (PM10), monoxidul de carbon (CO), dioxidul de azot (NO2) și dioxidul de sulf (SO2), cei mai periculoși și mai des întâlniți poluanți.
Un astfel de senzor costă circa 500 de lei; evident că sunt și mai scumpi, mai performanți, dar sunt foarte buni și aceștia, furnizând informații cu o marjă de eroare de cel mult 10%.
Întrucât Primăria Giurgiu nu este interesată de calitatea vieții cetățenilor acestui oraș, de sănătatea lor, propun celor interesați, cetățeni sau vreun ONG, ca sponsor, să facem o colectă și să cumpărăm câțiva astfel de senzori pe care să-i amplasăm în zona școlilor, a punctelor cu trafic intens și a locurilor frecvent aglomerate (marketuri). Poate chiar vreun market ar fi interesat de amplasarea unor asemenea senzori, știut fiind că aceste entități au respect pentru cei care le frecventează. Că autoritățile locale nu prea par a avea ceva respect… În acest domeniu, că în altele or face și ele niscaiva lucruri bune!
Cine se oferă?!
PS. Sigur va zice careva: ”…bă, ia du-te undeva! Ești chiar rupt în cur dacă nu ești în stare să dai 500 de lei și să-ți iei un senzor dă’la”. Da, sunt rupt în cur dar și dacă nu aș fi eu știu cine și ce obligații are în lumea asta, în orașul ăsta! Calitatea vieții cetățenilor nu este treaba mea (decât într-o foarte mică măsură), ci a celor pe care în curând îi vom vedea alergând pe străzi, în fruntea alaiurilor, cerșindu-ne votul și asigurându-ne că vor urma 4 ani de bunăstare. Ei nu spun însă pentru cine va fi bunăstarea!
