Maxima Hobaia a învins cu 5 – 2 pe FC Singureni sâmbătă, 27 octombrie, în etapa a 10-a a seriei Nord a Ligii a 4-a Giurgiu. În urma acestei etape Singureni este pe locul 4, cu 20 de puncte, în coborâre iar Maxima Hobaia este pe locul 5, cu 17 puncte, în urcare.
Așa cum spuneam în cronica etapei, victoria celor din Hobaia a fost o surpriză pentru mulți dar mai ales pentru cei din Singureni, Singureniul fiind o echipă cu o cu totul altă abordare decât Hobaia.
La Singureni fotbalul are accente de profesionism, nu neapărat prin nivelul jocului (care oricât de bun ar fi, tot de Liga a 4-a este) cât prin faptul că în echipă sunt mulți jucători aduși din afara localității iar conducerea, chiar ”conducerea” zic, nu vede echipa jucând decât la victorie.
La Hobaia fotbalul este un proiect frumos și foarte ambițios, o activitate de suflet, toți jucătorii fiind, mai mult sau mai puțin, din localitate și jucând doar de plăcere, scorul pentru ei aproape neavând importanță; probabil că tocmai prin aceasta se explică și rezultatele bune, foarte bune chiar de până acum, rezultate la care aproape că nici cei din Hobaia nu se așteptau..
Despre echipă, jucători și meciul de sâmbătă am stat de vorbă cu Ionuț Marin (Gabonyto), cel care mi-a spus că:
”Am început meciul cu foarte multă ambiție și dorința de a câștiga… Cei din Singureni au început în ”fente” și ”figuri”… Nu prea le-au fost de folos!
În minutul 5 am deschis scorul prin golul marcat chiar de mine și după alte 5 minute tot eu am marcat și al doilea gol.
La 2-0 primarul din Singureni a stat de vorbă cu jucătorii lor dar și cu arbitri și până la pauză au înscris și ei un gol.
După pauză, în minutul 65 (aproximativ) noi am marcat cel de-al treilea gol prin mijlocașul Petrică Buga. În minutul 75 eu am realizat hattrick-ul, înscriind cel de-al patrulea gol pentru echipă iar în ultima fază a meciului atacantul nostru a înscris cel de-al cincelea gol pentru echipă.
5-2 a fost la finalul partidei.
După fluierul final primarul din Singureni a venit și într-un gest de fairplay ne-a strâns mâna, nevenindu-i parcă să creadă că noi jucăm doar de plăcere, că niciun jucător nu primește vreun ban și că rezultatele noastre se datorează doar ambiției foarte mari pe care o avem.
Urma să jucăm azi cu Singureniul în Cupa României dar meciul a fost amânat; nu vrem să credem că această amânare ar fi fost cauzată de faptul că cei din Singureni s-au îmbolnăvit în urma ”bătăii” pe care le-am dat-o (metaforic, că așa zicem noi în fotbal)…
Am acceptat amânarea meciului, așa e fairplay (nu poți să te pui cu boala!) și așteptăm cu nerăbdare meciul de Cupă, sperând că vom ieși învingători și de acea dată deși suntem conștienți de faptul că le-am stârnit orgoliul la maximum…
Hai Maxima!!!”
Făcând abstracție de motivul real sau nu al amânării partidei din Cupă, amânarea în sine dovedește, încă odată, că asemenea competiții, cu partide desfășurate în cursul săptămânii, la ore la care programul de lucru al majorității celor care sunt și jucători de fotbal (în timpul liber, amatori adică) aproape că nici nu s-a încheiat, sunt ca nuca în perete pentru un asemenea nivel.
