Patima cu care scrieți asemenea lucruri chiar și în unul dintre cele mai importante momente ale clubului pe care cu (foarte) multă onoare îl conduceți subliniază încă odată faptul că modestele mele rânduri, scrise într-un blog personal, sunt conforme cu realitatea!
Faptul că și atunci când bucuria ar trebui să vă umple sufletele și să vorbiți despre activitatea voastră voi nu mai puteți înghiți de grija mea, care, fie vorba între noi, văd că v-a ajuns (până) în gât, nu poate decât să mă măgulească. Mulțumesc pentru atenția acordată!
Sunteți, se pare, cei mai ”fidei” cititori ai mei dar, lucru evident, și cei mai afectați de cele câteva rânduri scrise de mine… Rânduri scrise din suflet, cu gânduri curate, nu ca cele emanate dintr-o minte (sau mai multe) neagră ca un fund (de tuci).
Și ca să vedeți că nu am nimic cu clubul pe care vremelnic îl conduceți și pe care eu l-am iubit și ovaționat de când s-a născut (o vreme în care voi erați proiecte), postez (și) textul vostru; martor îmi este Cel de Sus că aproape în fiecare dimineață îl întrebam pe unul dintre voi (când eram vecini) despre activitatea clubului iar răspunsul invariabil era ”Să vorbesc cu șeful…”
Martor îmi este și arhiva de nenumărate print-screen-uri ale mesajelor prin care vă propuneam să scriem despre club, despre sportivi, să mediatizăm cât mai mult activitatea acestuia astfel încât în sufletul giurgiuvenilor, a celor mai tineri mai ales, să renască simbolul DUNĂREA GIURGIU…
Cred că mulți dintre băieți pot confirma faptul că de multe ori (după meciuri) mi-au spus scorul și câteva cuvinte, cu rugămintea: ”Să nu spuneți că știți de la mine…”
Copiii (inclusiv cei de la U17, de care pomeniți), care nu pricep nemerniciile adulților, mi-au spus pe șleau: ”Domnu’, ne-a zis… că nu avem voie să vorbim noi despre ce-am făcut azi…”.
Patru mii pe lună (din bani publici) dau un aer de superioritate și de dorință de periat (să nu zic lins pe undeva) probabil… Nu sunt omul care să umble cu peria la el… Iar cu linsul, nici atât!
Dar nu-mi fac griji! Oamenii se schimbă (aștept cu speranță momentul)… Simbolul rămâne!
Uitați-vă la toate articolele mele! Aproape în toate scriu despre cei implicați direct, despre cei din teren, vorbind întotdeauna cu cei din teren, pentru care am un respect nelimitat, și foarte rar scriu despre conducătorii de cluburi… Și, surprinzător, niciunul nu s-a simțit lezat până acum… Și știți de ce? Pentru că scriu despre OAMENII care obțin rezultatele luptând în arenă și nu despre cei care simt nevoia să se laude cu ele. ”Importanții” însă se simt lezați!
Și iată textul vostru (ca citat, fără corecturi, luat de pe Fb):
”Multumim din suflet tuturor persoanelor care au crezut in noi si care au facut posibila participarea noastra la acest play-off,unele dintre aceste persoane fiind si in tribunele stadionului din Izvoarele,sustinand echipa pe toata durata meciului…
Multumim si adversarilor nostri care au facut ca aceasta finala sa fie una foarte frumoasa incantand privirile tuturor spectatorilor.
P.S. – pentru suporterii/reporterii de rezultat,poate,in sfarsit,dupa aceasta reusita,veti realiza ca performanta se face in timp si cu anumite sacrificii iar in loc sa criticati si sa improascati cu noroi la fiecare esec,ar fi fost mai bine sa ne sustineti si sa incurajezati acei sportivi cu care va intalniti la coada la paine si pe care ii salutati…”Salut Ginele!”…pacat ca abia dupa aceasta reusita ati realizat ca sunteti suporterii acestei echipe…iar in ceea ce priveste managementul clubului si proiectele noastre,daca v-ar fi interesat cu adevarat,le puteati accesa foarte usor pentru ca sunt facute publice,trebuia doar sa va informati,atat…s-au scris zeci de articole despre toti juniorii din comunele cu „2500 de locuitori”, dar despre juniorii U17,de la Dunarea Giurgiu,care apropo,au evoluat in Campionatul National si care s-au clasat pe un onorant loc 3,nu ati scris nici macar un rand…banuiesc ca si pentru asta,tot noi,conducerea suntem de vina…aceeasi vina o „purtam” si pentru promovarea echipei feminine de tenis de masa in Superliga Nationala,despre care,la fel,nu ati scris nici un rand…si multe alte rezultate de nivel national ale sectiilor de atletism si lupte greco-romane despre care nici macar nu ati pomenit,fiind prea ocupati cu rezultatele „marete” ale unor anonimi,desfiintati intre timp…
P.S. 2 – pamfletele,care nu-si au locul in aceste momente,au fost scrise in afara orelor de munca si deci nu e nimeni remunerat din bani publici pentru ele…”
PS. În fotografie este echipa Dunărea Giurgiu, băieți pe care voi continua să îi apreciez, să îi respect și să-i salut pe stradă, inclusiv la coadă la pâine!
