Dar cintezoii continuă! Ca surda pe mormânt!
Așa cred ei, că trebuie să jucăm cum ne cântă și țin neapărat să ne învârtă (pe degete sau pe… altceva) ca să ajungem și mai amețiți decât suntem.
Deși toți, într-un glas (inclusiv cintezoii), vorbesc de faptul că Sfânta Maria Mare este una dintre cele mai importante sărbători creștine, deși ca semnificație poate fi ușor alăturată Paștelui, simbolizând Invierea și alăturarea la Divinitate, cintezoii o țin ca surda pe mormânt că nu e bine să zici acum ”La mulți ani”, că e mare păcat!
Ei bine, cintezoilor, eu sunt român și botezat creștin-ortodox.
De când mă știu, la Sfânta Maria Mare, 15 august adică, a fost ziua onomastică a celor care poartă acest nume… Și îmi aduc bine aminte, căci amândoi bunicii din partea mamei purtau numele de Maria, bunica, respectiv Marin, bunicul.
Era în familia noastră ceva care (poate că) era întrecut în spirit de sărbătoare dar și spiritualitate creștină doar de Crăciun și Paște… Și poate și de Sfântul Ion (alt nume sfânt în familia noastră).
Pregătea bunica niște bunătăți cum rar întâlnești pe lumea asta… dar nu plăcerile materiale (mâncăruri și dulciuri de toate felurile) erau importante…
Spiritul de sărbătoare și faptul că bunicii noștri, ființe foarte dragi nouă, erau în centrul atenției conta cel mai mult!
Eram copil pe atunci și vă imaginați cum au rămas în mintea mea acele clipe.
Până la urmă, pentru a fi foarte corecți, cintezoii au dreptate, într-un fel…
La mulți ani ar trebui spus la ziua aniversară, atunci când anii, unul câte unul, se tot adaugă pe răbojul vieții…
Eu voi continua să cred că la Sfântă Maria Mare a fost ziua onomastică a bunicilor mei, zi pe care ei înșiși la 15 august o sărbătoreau de când se știau.
