Partida dintre Luceafărul Trestieni și Zmeii Ogrezeni s-a terminat cu scorul de 5-4; cel puțin acesta a fost scorul consemnat la finalul jocului însă AJF Giurgiu nu a omologat rezultatul. De ce?
Fotografia de sus nu este de la partida cu pricina (Luceafărul-Zmeii) însă privirea acestei tinere mi s-a părut atât de sugestivă încât mi-am zis că dacă COCOȘII din teren vor înțelege sensurile profunde ale acelei priviri fotbalul giurgiuvean mai are o șansă… În privința sportivității, desigur.
”Vă dați COCOȘI dar nu sunteți”, pare a spune privirea acestei tinere; ”Nu în a vă rupe picioarele atunci când intrați în teren constă bărbăția!”
Tânăra din imagine se numește Sălceanu Georgina, este arbitru stagiar și a arbitrat ca tușier la partida Mihai Bravu – Unirea Izvoarele iar fotografia a fost făcută de Adrian Răduca. Am preluat-o pentru semnificația ei profundă.
Revenind la Trestieni! De ce nu a omologat rezultatul AJF Giurgiu?
Pentru că la partida cu pricina, respectiv Luceafărul Trestieni – Zmeii Ogrezeni s-au înregistrat o serie de nereguli, incompatibile cu atmosfera care ar trebui să fie la un teren de fotbal din Liga a 4-a, acolo unde cei care se duc, se duc pentru relaxare, pentru o întâlnire prietenească, pentru o bere după meci, de ce nu, și nu pentru a-și refula frustrările unei săptămâni agitate, plină de alergătură pentru asigurarea pâinii zilnice…
”Nu câștigăm bani din fotbal, vrem să mergem întregi acasă, la familii…”, mi-a spus cu multă amărăciune în glas GD de la Zmeii Ogrezeni (îi păstrez anonimatul parțial), atunci când am stat de vorbă cu el, după meci.
”Nu ni s-a mai întâmplat așa ceva! Am condus cu 3-0, apoi cu 4-1 și acela a fost momentul în care pentru noi a început calvarul… Am fost supuși la presiuni fizice dar și psihice de o intensitate rar întâlnită, situație în care singura noastră șansă ca să plecăm întregi spre casele noastre era să pierdem meciul…
Am pierdut dar întregi tot nu am plecat!
În minutul 70 un coleg de-al nostru a ieșit din teren cu mâna ruptă; alți doi colegi au terminat meciul într-un picior; staff-ul lor a intrat în teren, amenințându-ne…
Veți zice: Ce a făcut arbitrul?! Cred că arbitrul a arbitrat și el așa cum am jucat și noi, doar cu gândul la a pleca întreg acasă… Sperăm însă că a consemnat toate neregulile în foaie.
Ne batem cu pumnii în piept că ne ducem să jucăm fotbal de plăcere! Așa plăcere mai bine lipsă! Uneori, în asemenea situații, mă întreb: de ce nu om sta noi liniștiți la casele noastre, lângă soțiile și copilașii noștri, și om pleca de nebuni să ne rupem picioarele și să ne scoatem dinții pe toți coclaurii?
A dracului pasiune, fotbalul ăsta!”
Nu am vorbit până acum cu cineva de la Luceafărul despre cele întâmplate la acest meci însă faptul că AJF nu a omologat rezultatul este un semn că cele invocate de cei din Ogrezeni nu sunt exagerări; aștept însă orice altă opinie.
PS. Precizez că la câteva ore de la publicarea celor de mai sus am primit un punct de vedere al celor din Trestieni; este în totală contradicție cu ce mi-au spus cei din Ogrezeni. Îl voi publica după ce voi vedea ce hotărăște Comisia de Disciplină a AJF.
