Este Ziua Națională a României. A României Libere, Independente și Suverane.
A României pentru a cărei întregire și unitate românii și-au dat viața de-a lungul veacurilor.
A României ale cărei mame și-au plâns cu lacrimi de sânge fii căzuți pe câmpurile de luptă.
A ROMÂNIEI noastre, pe care doar noi înșine o putem face mai bogată, mai frumoasă, (mai) înfloritoare.
Nu sunt de acord cu multe lucruri; am spus-o asumat, de mai multe ori.
NU sunt de acord cu colonialismul crunt care ne amenință. Nici măcar nu-i mai putem zice neocolonialism.
Ne bucurăm ca idioții că vine metropola să ”ne reguleze” treburile interne pentru că noi nu suntem în stare să le rezolvăm.
Până la urmă poate că nici nu e colonialism ci doar o stare de normalitate prin aceste locuri…
Alergăm ca bezmeticii prin Europa și prin lume ca să cumpărăm autobuze, metrouri, mașini de teren, tractoare și alte utilaje agricole, mașini militare și chiar armament de la alții iar fabricile noastre, renumite cândva, se închid, cele care încă nu s-au închis.
Ne lăudăm cu producții record de cereale dar aducem aluat congelat din țări care cultivă doar lalele.
În schimb zicem (rânjind bovin): românii nu vor să muncească!
Unde și mai ales pe ce să muncească? Dacă cumpărăm autobuze de la alții, plătindu-i pe alții, în loc să-i plătim pe ai noștri să le facă, căci au unde și se pricep… Pe ROMÂNII noștri.
Să venim mai aproape de noi!
Vă mai aduceți aminte de zona metropolitană despre care vorbea cu atâta patos primarul Oprescu? Despre linia de mare viteză, despre canalele pline cu ambarcațiuni (cu vele, în care să sufle vântul, nu vânturile, cum s-a dovedit), despre investiții în turism…
La visele lui Oprescu ”achiesase” (îmi place rău de tot termenul!!) și conducerea municipiului nostru…
Ați mai auzit ceva despre ele? Probabil că nici nu o să mai auziți de vreme ce guvernanții au tăiat tot ce înseamnă investiții și probabil că vor tăia și în bugetele viitoare, în condițiile în care avem cel mai mare nivel al creșterii economice…
Cum e aia cu consumul? Și împrumuturile?
Sigur că e bine că ne cresc toate, am fi idioți să zicem că e rău când îți crește salariul și pensia… Numai că…
Numai că avem o economie bolnavă, structural bolnavă, cu o structură a forței de muncă dată peste cap într-un învățământ care pregătește doar (potențial) viitori bugetari.
Un singur exemplu, legat de cele de mai sus:
În România 20% din tineri se înscriu la şcoala profesională.
În Germania (cea la al cărei nivel de trai ne uităm ca vițeii) 70% se duc spre o şcoală profesională, pentru că au o părere radical diferită despre muncă: au un anumit statut, învaţă o meserie, au o sursă de venituri; la ei a avea o meserie este un lucru cât se poate de normal și de respectabil. Ulterior, dacă simt nevoia, angajaţii se pot înscrie la bacalaureat, pot urma o facultate tehnică şi pot ajunge să ocupe cele mai importante posturi în companii.
O fac prin munca lor, adică… Nu pentru că sunt membri ai… sau ai… E drept că au și unde să muncească… Unde? Păi în făbricile alea care fac autobuzele pe care le cumpărăm noi!
Deputatul nostru urmărește derularea proiectelor
Unul dintre deputații noștri afirmă că urmărește derularea celor două proiecte majore pentru Giurgiu: șoseaua de centură și podul de la Grădiștea. Sunt proiecte de care fostul ministru este direct legat, prin promisiunile făcute.
Numai că, vedeți dumneavoastră, și noi le urmărim dar nici noi nu (mai) putem face ceva…
Circulația pe tronsonul de linie redat în exploatare cu ceva vreme în urmă, cu mare tam-tam, este în pericol de a fi întreruptă, pentru simplul motiv al lipsei de rentabilitate.
Iar podul, în lipsa banilor alocați, se va mai alege, probabil, cu încă un studiu de fezabilitate… Tristă soartă!
PS. De obicei discuțiile consemnate în Parcul Colorat le postez vinerea; de data aceasta le postez joi pentru ca vineri, pe 1 Decembrie, să-mi fie sufletul plin doar cu ROMÂNIA.
