Ieri, marți, 20 martie, în Giurgiu s-a deschis o clinică medicală privată… Foarte bine, un lucru bun pentru giurgiuveni…
Sunt unul dintre cei care au trecut printr-un infarct și o intervenție pe inimă (introducerea unui stent), dintre cei care ulterior a trebuit să meargă cu regularitate la controale de specialitate. Unele în București, altele (cele mai multe) în Giurgiu.
Am văzut așadar fel și fel de aparaturi, de dotări ale unor cabinete de profil; în Giurgiu doar testul de efort nu se putea face (sau nu am eu cunoștință de existența unor asemenea dotări).
Unele dintre aceste aparate există și în noul centru deschis la Giurgiu. Despre medicii care vor activa în noul centru medical chiar nu pot zice nimic întrucât nu știu nimic.
Dar…
Mi-a atras atenția, dincolo de publicitatea agresivă și gratuită făcută noii clinici, un comentariu de pe rețele, comentariu care exprimă, de fapt, o mentalitate păguboasă…
Iată ce zice comentariul:
”Va multumesc pentru aceasta oportunitate…era necesar aceasta clinica…medici nostri treateaza pacienti cu superficialitate sau este greu de ajuns(financiar)din punctul de vedere al omului de rand…sper ca la aceasta clinica sa se mentina preturile accesibile clasei de mijloc…”.
Măi, să fie!!!
În Giurgiu am fost de foarte multe ori la control de specialitate cu trimitere de la medicul de familie; gratuit adică.
Medicul (nu sunt mulți în Giurgiu, aș putea să-l numesc dar nu știu dacă ar fi de acord) care m-a consultat are aparatura necesară și chiar mi-a făcut de multe ori ecografie (gratuit, cu trimitere) iar consultul în sine a fost cât se poate de amănunțit (atât cât poate aprecia un pacient trecut prin ”Universitarul” din București).
Ce vreau să spun! Că nu am fost niciodată tratat cu superficialitate de medicul cardiolog care m-a consultat în Giurgiu. O spun acum, asumat: Mulțumesc, domnule DOCTOR!
Și mai vreau să spun că nefăcând parte din ”clasa de mijloc”, ca mulți, foarte mulți alții, am ajuns la acel medic ca ”omul de rând”, cu trimitere de la medicul de familie… Fiind consultat gratuit, adică.
E drept că uneori a trebuit să stau la rând cam până într-o oră dar ce mai contează asta atunci când, nefăcând parte din ”clasa de mijloc”, îți bate vântul prin buzunare.
PS. Și nu voi conteni să-i mulțumesc (în sinea mea, căci nici măcar nu știu cum o cheamă) medicului care, atunci când am ajuns la Urgențe (în Giurgiu, cu infarct) s-a comportat așa cum vedem și admirăm prin filmele americane.
