O persoană foarte dragă mie, internată în spital, m-a rugat în ziua de Bobotează, eu spre spital îndreptându-mă, să intru la biserica de lângă spital, că tot îmi este în drum și să-i iau și ei o sticluță cu aghiasmă.
La ora 14.30 zona era pustie iar ușile bisericii ferecate cu un mare lacăt.
”Păstorii” erau (probabil) în alaiul care defila prin oraș căci astfel înțeleg unii propovăduirea cuvântului sfânt, prin demonstrații de grandomanie.
Plin de supărare și de revoltă m-am îndreptat către o altă biserică, cea de pe Tineretului, ”Sfinții Martiri Brâncoveni”, acolo unde am găsit tot ce m-aș fi așteptat să găsesc la un așezământ de acest fel și de unde am luat aghiasmă.
Eu sunt ateu (zic asta pentru a preveni orice reacție și pentru a înlătura orice bănuială de ipocrizie) dar îi respect pe toți cei care au o altă credință decât mine.
Pare un nonsens alăturarea credință/ateu.
Dar da, cred în Liberul Arbitru și cred că în Univers există o Entitate Supremă, Universul însuși este o Entitatea Supremă care le pune pe toate la locul lor, după legile lui.
Se estimează că există mai mult de 4.000 de religii sau sisteme de credință în lume; cine sunt eu, cu ce drept mă îndoiesc eu de adevărul oricăreia dintre acestea?
Așa că am tot dreptul, respectându-i pe toți ceilalți, să am și eu ”credința” mea.
Nu pentru mine am luat azi aghiasma, am luat-o pentru soția mea care nu a putut merge la biserică dintr-un motiv întemeiat. Dar revolta simțită la prima biserica la care am fost a fost fără margini! Nu împotriva credinței, a religiei, ci a celor care se cred intermediari între credincios și Divinitate deși eu cred că Divinitatea nu are nevoie de intermediari.
Dacă ”oile rătăcite” găsesc închise porțile către ”turma” de care s-au rătăcit cum putem să fim atât de ipocriți și să le reproșăm lipsa de credință (în forma promovată de religie, cea creștină în acest caz)?
Pentru mine Credința înseamnă un mod de a trăi după un set de principii morale.
Dacă aceste principii întruchipează binele, adevărul, dreptatea, cinstea, omenia, respectul reciproc, de ce trebuie neapărat să-i atribuim un nume Credinței și să le căutăm prin lăcașele de cult?
Eu cred că ele sunt adânc întipărite în natura umană și putem să le afișăm (aplicăm) și fără a mirosi a tămâie...
Credința e în sufletul nostru, e în ceea ce facem ca oameni față de ceilalți; importantă este atitudinea și acțiunea noastră, nu cuvintele sforăitoare.
Pare în afara contextului această atitudine dar este convingerea mea intimă și nimeni nu mi-o poate schimba, indiferent de cât de sforăitoare, de agresive, de fără obiect vor fi încercările unora, sigur mânați de interese greu de scos la lumină.
24 ianuarie 2025
Nelu Oancea
Multumesc din inima Retelei ca cum (!) pe vremuri toti multumeam din inima partidului.
© 2020 Stiri de Maine | Realizat in HTML pentru stiridemaine.ro