Legume şi fructe cu gust cum de mult nu am mai mâncat! Mulţumesc, „unchiul Gică”!

Fructe si legume de cele bune!
Fructe si legume de cele bune!

Am mâncat zilele acestea câteva (mai multe) legume şi fructe cu un gust care mi-au amintit de bunicii de la ţară, de curtea şi casa acestora plină întotdeauna cu de toate, de toate cele ale gurii aşa cum aveau toţi gospodarii de la ţară.

Da, gospodarii căci trebuie să fii bun gospodar, e mult de muncă la ţară mai ales atunci când vrei să ai masa plină cu cele mai bune bucate.

Am mâncat zilele astea câteva roşii „…de vară”, mi-a zis cel care mi le-a dat; “…sunt gustoase dar să le vezi pe cele de la toamnă cum sunt, cele bătute o vară întreagă de soarele care dă viaţă la toate…”

Măi, domnul Gheorghe, păi dumneata vorbeşti cu un orăşean care cumpără de la market ce găseşte, roşii, legume şi fructe, în general care cine ştie de pe unde sunt venite şi cine ştie cum cultivate… Şi îmi zici mie că să le văd pe alea de la toamnă!

„M-am îngrăşat zilele astea, nea Nelu! Îmi curgea sucul de roşie pe la colţul gurii atunci când am rupt una, i-am presărat puţină sare şi am muşcat din ea ca şi când aş fi fost nemâncat de luni de zile!” mi-a spus Gheorghe Dumitru căci nu e vreun secret, „unchiul Gică”, cum îşi mai spune, administrator al paginii „Hobi, pasiune, natură”.

„Unchiul Gică” este mai tânăr decât mine dar voi continua să-i spun aşa, este giurgiuvean, trăitor în Giurgiu adică, lucrează undeva de unde nu poate pleca atunci când legumele îi plâng de sete, ofilindu-se sub soarele dogoritor al verii şi are o bucăţică de pământ la marginea judeţului, cam la 30 de km de oraş.

Unchiul Gică este grădinar, legumicultor, pomicultor de ocazie, de sfârşit de săptămână şi, mai ales din dragoste, multă dragoste pentru această ocupaţie.

L-am cunoscut pe Gheorghe Dumitru pe Fb, suntem “prieteni pe Fb” şi l-am întâlnit o singură dată deşi locuim aproape la doi paşi distanţă, pe Decebal, eu, pe Bucureşti, el.
Într-o seară, mai mult noapte căci era aproape 23.00, mă sună unchiul Gică, întrebându-mă dacă sunt acasă căci vrea să îmi dea câteva roşii din alea bune! Unde să fie un boşorog ca mine altundeva decât acasă la ora aia… Numai că eram la casa nepoţilor, undeva în Chiajna…

Duminică dimineaţă mă sună iarăşi unchiul Gică! „Să nu ziceţi că nu sunteţi acasă că v-am văzut în maşină, când treceaţi! Coborâţi ca să vă dau câteva roşii!”

Cum să-l refuzi pe un astfel de om?!
Am coborât şi l-am văzut pe domnul Gheorghe Dumitru cu o pungă în mână, o pungă cam cât o jumătate de sac de cel de 5 duble (puţini mai ştiu ce este aceea “dublă”); deabia am urcat sus cu punga.
Era plină cu de toate! Legume şi fructe adică. Dintre cele de care aproape că nu am mai mâncat de pe vremea în care trăiau bunicii iar eu eram un prichindel care toată ziua stătea cocoţat în pomii fructiferi care le umpleau curtea.
„Când îi văd pe copiii din vecini cum se uită la crengile încărcate cu fructe îmi dau lacrimile şi îi chem la gard pentru a le umple şepcile”, mi-a zis Gheorghe Dumitru, văzând cum îmi sticlesc ochii când mă uitam la cele din pungă.

Sigur că ideea acestor rânduri mi-a venit chiar atunci iar titlul la care m-am gândit a fost: „Bogatul nu-ţi dă nici o băşină, săracul îţi dă şi dumicatul de la gură!”. L-am întrebat dacă l-ar deranja un stfel de titlu, mi-a zis că nu dar ulterior am renunţat eu la titlu, nu pentru că s-ar fi simţit jignit nea Gică ci pentru că respectul meu pentru el, pentru un astfel de om este atât de mare încât nu vreau să aduc nici cea mai mică atingere imaginii sale.

Un OM care mă cunoaşte doar de pe Fb, pe care îl cunosc doar de pe Fb, a ţinut să-mi dea şi mie (şi sunt convins că a dat şi altora) din puţinul obţinut cu truda lui de sfârşit de săptămână, o trudă făcută dintr-o mare pasiune pentru ceea ce face.

MULŢUMESC, domnule Gheorghe Dumitru, MULŢUMESC, „unchiule Gică”!

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. Despre cookie

Dacă apăsați ”Accept” înseamnă că sunteți de acord cu politica de cookie

Close