E plin Parcul Colorat şi vuieşte! Am timp să ascult, sunt în vacanţă!

Multa lume in Parcul Colorat
Multa lume in Parcul Colorat

Am auzit o “ştire” care m-a umplut de bucurie căci da, am aflat că s-a rezolvat problema învăţământului românesc!”

Patriarhul Daniel se roagă pentru succesul la examen al elevilor de clasa a VIII-a”.
O va face, la vremea respectivă, şi pentru cei de clasa a XII-a, sper!

Poate că şi la Giurgiu, având în vedere rezultatele din anii anteriori, ar trebui o asemenea acţiune… Este ultima speranţă şi nu mă îndoiesc de faptul că va avea şi mare succes acest mod de abordare…
Vai de capul nostru, vai de capul tău popor român care trăieşti într-o ţară laică, în care învăţământul este obligatoriu iar credinţa o opţiune strict personală…
Să transformi rugăciunile într-un fel de politică socială (pentru rezultate la examene, pentru ploaie/irigaţii, pentru sănătate) este mai mult decât îngrijorător…
Şi vai de capul celor care aduc în spaţiul public astfel de “ştiri”.

Eu cred că în sistemul de învăţământ din România, o ţară laică, elevii trebuie îndemnaţi prin toate canalele informaţionale (chiar şi cele venite dinspre Biserică) să ÎNVEŢE!
Nu să se roage pentru rezultate mai bune la examen…
Pentru cei care cred altfel iată o rugăciune pe care o recomandă Biserica, rugăciune care sigur va asigura succesul în viaţă copiilor voştri:
“Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu cel viu, ajută-l pe copilul acesta (numele) să treacă cu bine această încercare ce îi stă înainte. Cel ce ne-ai cerut să fim înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii, luminează-l pe robul tău (numele) să înveţe ceea ce trebuie ca să fie bine pregătit la examenul care îl aşteaptă. Tu ştii ce e bine şi ce e rău. În mâinile Tale sunt vieţile noastre. Noi, crezând că este de folos acestui copil să iasă încununat din această încercare, Te rugăm să arăţi şi de această dată puterea ajutorului Tău. Dar să nu fie după voia noastră, Doamne, ci după voia Ta cea sfântă, că Tu îl iubeşti mai mult decât noi şi ştii ce-i este cu adevărat de folos. Doamne, ajută-l pe robul Tău (numele) să nu caute lauda lumească, ce este degrab trecătoare, ci să caute vieţuirea curată şi sfântă, ca să dobândească Împărăţia cerurilor. Vieţile oamenilor sunt pline de încercări. Ce folos vom avea dacă vom câştiga bunătăţile vremelnice, de nu le vom dobândi şi pe cele veşnice? Ce folos vom avea de ne va lăuda lumea aceasta, dacă faptele noastre nu sunt bineplăcute Ţie? Ajută-ne, Dumnezeule, ca numai la Tine să căutăm împlinirea noastră şi să preaslăvim în vecii vecilor Numele Tău cel Sfânt. Amin!”
Chiar dacă a trecut evaluarea, vine bacul şi este certificată de Episcopia Sucevei şi pentru acela.
Nu mai zic nimic!!

Miercuri dimineaţă stând pe o bancă, în Parcul Colorat, evident, am văzut mai multe autocare pline cu turişti care o ţineau întins(ă) spre Bucureşti…
Nu le-am numărat căci privirea mi se împăienjenise deja de furie şi nu mai vedeam bine…
Mi-am luat bicicleta şi am pornit pe traseul invers parcurs de acei turişti (presupunând că ei vin de la nava de pasageri ancorată în Portul Giurgiu).
Niciunul nu am văzut la Punctul de informare…
Niciunul nu am văzut la impresionantele holograme din jurul Turnului (bine, cu hologramele ar fi o explicaţie-dogorea soarele şi erau aproape invizibile din cauza luminii puternice)…
Niciunul nu am văzut la amenajările de la Cetate, pasarela de acces era goală, turnul de observaţie era pustiu iar pe panourile electonice nu rula ceva în acel moment…
La debarcader se uitau câţiva lung, ar fi vrut poate să închirieze o hidrobicicletă dar era închis (Giurgiu este pe alt fus orar decât al locurilor de unde vin turiştii)…
La tiroliană erau alţi câţiva turişti dar nu mi-a fost clar ce făceau… Mi s-a părut că se uitau lung în zare, neînţelegând ce este cu puzderia de vapoare care se văd pe canal, nimeni nefiind în apropierea turiştilor pentru a le explica faptul că acelea sunt pescadoarele care vin încărcate cu peştele prins în oceanele lumii pentru a-l descărca în depozitele din zonă…
Şi ultimul meu popas, primul al turiştilor, singurul poate în care aceştia ar putea lua un minim contact cu Giurgiu, cu locurile noastre, cu tradiţiile noastre şi, de ce nu, unde ar putea să-şi cumpere o scovargă cu brânză, renumită pe aceste meleaguri, a fost pe malul Dunării, chiar lângă debarcaderul pe care coborau turiştii… O ie, o strachină, un şir de mătănii, o amintire, ceva… N-ai să vezi… În afară de cei câţiva câini, paşnici, ce-i drept şi dornici de atenţie… Dar cine să-i bage în seamă căci turiştii urcau grăbiţi în autocare şi pe aici ţi-e drumul… Toţi aveau telefoanele în mână şi dacă i-ar interesa ceva, sigur vor afla despre Giurgiu de pe net.
PS. Ce ar fi fost dacă acel amplasament numit Centru de informare turistică ar fi fost amplasat în Port sau pe drumul de intrare/ieşire din ţară…
Giurgiu este un oraş al extremelor: Piaţa de peşte este amplasată la dracu’ în praznic iar centrul pentru turişti într-un loc în care niciun turist nu opreşte (sau, mă rog, au fost câţiva care făceau un tur pe biciclete).

Am scris în urmă cu două zile câteva rânduri despre iarba, despre nepăsarea autorităţilor faţă de Parcul Colorat.
Sunt conştient de faptul că puţin le pasă celor responsabili de scrieri ca ale mele, nu sunt unul dintre cei care nu-şi văd lungul nasului şi o dau cu “la sesizarea noastră”, imaginându-şi că fac parte dintre cei care “mişcă” Lumea (aiurea, doar banii o mişcă iar cei ca mine şi ca ei facem parte din rândul sărăntocilor), dar…
Joi dimineaţă erau mai mulţi lucrători de la Spaţii Verzi care săpau de zor în părculeţ… Nu le-am făcut poză şi precizez că nu erau “păziţi” de vreun şef dar îmi face plăcere să-i menţionez şi să apreciez.
Ar mai rămâne oful cu plimbatul primarului pe trotuarele de pe strada mea (Decebal) dar aste este mult prea mult pentru mine! Prea mult tupeu am!

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. Despre cookie

Dacă apăsați ”Accept” înseamnă că sunteți de acord cu politica de cookie

Close