De vorbă cu un producător individual… altfel de cum vi-l imaginați!

Un producator individual si munca lui
Un producator individual si munca lui

Zilele acestea am avut plăcerea să stau de vorbă cu un producător individual, discuția pornind de la un lucru care mi-a atras atenția în mod deosebit, lucru care mi-a arătat încă odată cât sunt de bătrân…

Am găsit pe Fb o poză cu câțiva giurgiuveni care cultivă ceapă dar într-un cu totul alt mod de cum am făcut-o eu (amator, pe un metru pătrat în curtea casei) o viață, din arpagic.

Nu m-am putut abține și l-am căutat pe cel care a postat fotografiile, una dintre acestea distribuind-o și eu pe pagina mea…
Surpriza a fost foarte mare atunci când am aflat că ”producătorul individual”, cel cu ceapa, arată nu ca băbuțele de la care întotdeauna când trec pe lângă ele cumpăr una-două legături de pătrunjel, fie că îmi trebuie sau nu…

Florina Drăghici, o tânără din Valea Dragului, (zic tânără pentru că o vedeți cum arată, deși ea mi-a zis că nu mai este chiar așa de tânără!) este producătorul individual român care mi-a cam zdruncinat imaginea pe care o aveam eu și mulți alții despre această categorie socio-ocupațională (vedeți în imaginea din titlu).

Am stat mult de vorbă, am întrebat-o multe dar nu voi menționa întrebările mele pentru a nu fragmenta cele spuse de către Florina; iată:

”Ați văzut o fotografie și v-a impresionat… Știu că se vede frumos din afară, atunci când ești detașat de ceea ce vezi… Dar este foarte greu!
Nu că ar fi munca fizică foarte grea, deși este, ci mai ales pentru faptul că muncim mai pe degeaba! Ia gândiți-vă cam la ce a însemnat pentru noi, agricultorii, urgia care ne-a lovit zilele acestea… La Valea Dragului, aici, la noi, nu a lovit piatra anul acesta, ÎNCĂ, dar anul trecut a fost prăpăd… Ne-a distrus tot!
Am muncit luni de zile și după câteva minute de piatră căzută ca un blestem stăteam la capătul parcelelor cultivate (nu doar cu ceapă, cum ați văzut în poza care v-a impresionat) și plângeam ca niște copii… Dar noi nu suntem copii ci suntem oameni în toată firea, avem copii și până la urmă pentru ei muncim… Cu ce ne alegem după un astfel de prăpăd? Cu NIMIC! Sau nu chiar cu nimic! Cu o mare durere în suflet… Cui îi pasă?

Eu muncesc aproape singură, soțul lucrează pe TIR, el este doar vizitator la câmp, vine în vizită să-și vadă soția în câmpul de ceapă; de fapt el este finanțatorul, investitorul, cel care achită cheltuielile căci până când valorificăm producția de unde bani! (precizez că Florina Drăghici nu cultivă doar ceapă ci și alte legume, cam un hectar ca suprafață de teren, n.red.). Ehei, dacă am cultiva scorțișoară sau iasomie, alta ar fi atmosfera, dacă înțelegeți cam ce vreau să zic!!
Dar când am zis că muncesc singură nu m-am referit neapărat la faptul că soțul are altă ocupație… M-am referit la faptul că deși se vorbește atâta, sprijinul primit de la stat est foarte mic… Am vrut să accesăm ceva fonduri, ba chiar să înființăm o asociație dar mi s-a spus că trebuie să am studii de specialitate… Or fi bune și utile aceste studii dar noi, ăștia de pe la țară am trăit mai mult cu munca… Nu, să nu credeți că suntem niște troglodiți, niște inculți! Avem și noi ceva școli, nu ne este rușine dar poate că ne-au plăcut în tinerețe alte domenii și ne-am specializat în alea… Acum batem câmpii, căci altfel nu pot să zic, cu mobilitatea forței de muncă dar îmi zic domnii de la oraș că nu am studii de specialitate… În agronomie, evident… Dar v-a impresionat modul în care cultivăm, așa-i? Răsaduri în alveole, plantare din răsad, irigare prin picurare, nu mai zic de alte reguli respectate și domnii mi-au zis că nu am studii de specialitate? Ei or fi văzut așa ceva în viața lor? Dar pesemne că au studii!!

Acum, de Paște, am vândut legătura de ceapă cu 1-1,5 lei. Mai bine am ieșit la piață la Pucheni dar trebuie să ai timp și să aștepți cumpărătorii… Salata, de exemplu, am dat-o acolo și cu 2,5 lei pe bucată.
Acum am aflat că ar fi un depozit mare la Izvoarele și vrem să încercăm acolo…
Ar fi bună o asociație în comuna noastră dar deocamdată nu am reușit să o facem; sperăm însă…

Știți ce este foarte trist? Că sunt unii care au prins ceva cheag și cărora acum le merge bine, le merge din ce în ce mai bine dar pe care nu prea îi interesează de-alde ăștia ca noi, oamenii de rând, de faptul că noi, tineri și mai puțin tineri dar mai ales de copiii noștri care muncim doar pentru a ne asigura o pâine… Atât! O pâine, că ceapa o avem!
Mai avem și usturoi, ceva salată dar și alte legume pe care cu multă trudă le cultivăm, le îngrijim ca pe ochii din cap și apoi sperăm să le vindem la un preț cât mai bun… Sigur, asta dacă nu vine o nenorocire ca anul trecut, atunci când grindina și vântul ne-a distrus tot… Zilele acestea, mulțumită lui Dumnezeu, am scăpat dar încă dou-trei zile ca acestea și sigur facem infarct.

În rest, ce să mai zic? Este frumoasă viața la țară, aerul este curat, câmpul este verde, noi cu spor muncim!!”

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. Despre cookie

Dacă apăsați ”Accept” înseamnă că sunteți de acord cu politica de cookie

Close